Tao - Arta taoistă a iubirii

"Pentru a stăpânii oamenii si a servi admirabil cerul, nimic nu e mai pretios decât moderatia si cumpătarea.
Căci numai cel ce practică cumpătarea va obtine cu repeziciune TAO.
Cel ce obtine cu repeziciune TAO va dobândi toate virtutile si fericirile.
Cel ce dobândeste toate virtutile si fericirile va avea succs în tot ceea ce va întreprinde.
Cel ce are succes în tot ceea ce întreprinde dobândeste o putere si o armonie ce nu cunosc limite."


La prima vedere, arta taoistă a iubirii pare a fi o metodă radical diferită de aproape toate conceptiile occidentale în materie de sexualitate si tehnică amoroasă. Teoria si practica artei iubirii taoiste a format, de-a lungul secolelor, principiul fundamental al raporturilor sexuale în China si este semnificativ de constatat că, timp de mai bine de 2000 de ani, s-a practicat aici cu succes tehnica pe care azi o numim "coitus reservatus" sau continenta sexuală, fără ca aceasta să aducă vreun prejudiciu sănătătii oamenilor si calitătii urmasilor.

Tao reprezintă o întelepciune care dăinuie de mii de ani. Ideea fundamentală a filozofiei taoiste este că energia atotpătrunzătoare si elanul vital sunt sursa vietii. În organizarea universală a lucrurilor si fenomenelor, fiinta umană este o creatură minusculă, aproape insignifiantă si vulnerabilă, care nu poate spera la armonie sau la o viată fericită, dacă nu trăieste în echilibru deplin cu această sursă subtilă macrocosmică, dublă, de Viată si Putere.

Tao este energia infinită a naturii. Cel care vrea să practice Tao trebuie să fie realmente destins, sau cu alte cuvinte deschis si natural, pentru a putea intra în rezonantă perfectă cu această energie infinită. Arta taoistă a iubirii a fost structurată pe scheletul acestei filozofii lipsite de artificii, plină de prudentă, spirit de "economie", putere si suplete.

Străvechile texte taoiste recomandă întreruperile frecvente în timpul actului sexual, cu scopul de a prelungi indefinit durata contactului sexual, ceea ce permite femeii să ajungă să resimtă si să controleze orgasmul, iar iubitului ei să învete să controleze, încetul cu încetul, ejacularea, ajungând chiar să o suprime complet. Concluzia cea mai uimitoare la care au ajuns sexologii moderni Masters si Johnson este că bărbatul nu are nevoie să ejaculeze deloc atunci când face dragoste, cu exceptia momentului când doreste să aibă copii. Acest lucru are o importantă capitală mai ales după vârsta de cincizeci de ani. În această directie, maestrii taoisti afirmă: "Bărbatul trebuie să-si cultive la perfectiune arta de a-si întârzia nedefinit ejacularea, până ce iubita sa a ajuns la un suficient de mare număr de orgasme. El nu trebuie să-si lase deloc sământa (sperma) să se irosească prosteste prin ejaculare".

Taoistii ne învată că orgasmul masculin si ejacularea nu sunt unul si acelasi lucru. Numai nefasta obisnuintă si ignoranta ne fac să credem că ejacularea ar constitui punctul culminant al plăcerii. După ejaculare, bărbatul e obosit, somnolent, urechile îi sunt clăpăuge, ochii i se îngreunează, apare senzatia acută de sete, membrele sale îi sunt anchilozate. În timpul ejaculării el trăieste o scurtă stare de fericire, după care urmează mai multe zile de blazare si epuizare. Dacă, din contră bărbatul reduce la minim si controlează complet ejacularea, corpul său se va fortifica, mentalul său va fi mult înviorat, auzul îi va fi mai fin si văzul mai pătrunzător. Dacă el refuză senzatia scurtă pe care o procură ejacularea, plăcerea si dragostea lui pentru femeie cresc în mod constant. Este ca si când n-ar putea-o poseda niciodată complet si aceasta îi măreste fericirea de a iubii. Oare nu este aceasta o infinită voluptate?

Actul sexual fără ejaculare reprezintă destinderea intens euforică a unei tensiuni, dar această destindere, repetabilă la scurt timp după aceea si nelimitată în timp, nu e explozivă, ca în cazul ejaculării. Aceasta este o plăcere care se împlineste frenetic nu prin violentă, ci printr-o stare de liniste profundă, printr-o uluitoare fuziune voluptoasă, senzuală si prelungită la infinit, într-o euforie care este dincolo de trupuri si sentimente. Este un simtământ de comuniune telepatică cu un Tot Gigantic si nu o senzatie de separare si vlăguire, ca în cazul ejaculării. Este un sentiment de strânsă comuniune cu cosmosul si de punere în comun pe multiple planuri cu fiinta iubită si nu un spasm individual egoist care-l exclude adesea pe celălalt.

Odată stăpân pe ejaculare, bărbatul nu numai că-si păstrează esenta vitală, dar el mai are si alte avantaje de pe urma acestui lucru. În primul rând, el nu-si va mai lăsa niciodată iubita nesatisfăcută, deoarece el va putea face dragoste ori de câte ori va fi incitat si totodată va putea prelungi extraordinar de mult actul amoros, pentru a ajunge ca acesta să fie indefinit în timp. În al doilea rând, în acest fel, fiecare va putea beneficia din plin de esenta celuilalt (bărbatul de esenta YIN (-) a femeii, femeia de esenta yang (+) a bărbatului) si, prin urmare, amândoi vor experimenta o pace interioară nebănuită, plenară si amplu spiritualizantă, care nu va fi resimtită decât palid sau incomplet de celelalte cupluri care fac dragoste în mod comun si inferior (animalic), descărcându-si repede potentialul prin ejaculare si pierderea controlului.