A fost dragoste la prima vedere!

. Era o searã ceþoasã, friguroasã ºi umedã din cale afarã.
Eu mergeam înfãºuratã într-un pardesiu cu gulerul ridicat. Tineam mâinile adunate pe
lângã corp. Nu vedeam bine înainte, paºii mã purtau peste frunzele cãzute. Foºnetul
lor îmi alinau o durere care încã nu se închisese. In stânga mea se miºca ceva, ºi niºte
zbateri m-au determinat sã mã îndrept întra-acolo. Un ghemotoc mititel,negru, creþ cu doi ochiºori vii, scâncea încet, acoperit total de frunze. L-am privit, ºi dintr-odatã inima mi s-a înmuiat ºi lacrimile au început sã curgã. Motocel, cã aºa i-a rãmas numele,m-a privit ºi el înlãcrimat ºi cu durere. La o privire atentã am vãzut ca avea o ranã la picior.
Am plecat împreunã acasã. Dupã ce l-am pansat, spãlat, periat ºi cu castronelul plin cu lapte Motocel, a dormit dus, iar la sculare a mâncat vesel totul de peste tot. Deºi ºchiopãtând, circula peste tot, ba chiar a încercat ºi sã latre.
Eram fericiþi amandoi. Nu mai eram singuri. Destinul ne unise. Frumuseþea lui Motocel
îmi înviorase viaþa. Era nemaipomenit de vioi ºi se ataºase de mine ºi de noul lui cãmin
cu o vitezã uimitoare. Fãcuse cunoºtinþã cu tot ce exista, toate, casa ºi toate ungherele
nu mai erau pentru el o noutate, mirosea, reþinea totul într-o veselie continuã.

Intr-o zi, pe când eu mã aflam la bucãtãrie, Motocel lãtra de zor la uºa de la intrare.
In uºã, cu o inãlþime dominantã stãtea Roberto, iubitul meu pentru o viaþã.
Era suficient sã-l privesc sã-mi dau seama cã nu aº fi ºtiut ce sã fac aici pe pãmânt
fãrã el. Mã iubea ºi el cu toatã fiinþa lui. Ii citeam asta în priviri ºi îmbrãþiºãrile fierbinþi
cu care mã învãluia. Venea cu o floare, de regulã, un trandafir alb, ºtia cã pentru mine
acest trandafir ºi el, însemnau însãºi existenþa mea, nu mai era necesar nimic, decât
acum ºi Motocel. Toþi trandafirii albi aduºi de el de-a lungul timpului îi am presaþi într-un
album cu poze. Imi amintesc de toate clipele noastre de fericire. Uneori, poate ºi
de lacrimile lui ºi ale mele, de despãrþirile noastre,chiar dacã de scurtã duratã. Roby
pleca uneori departe pentru mai multe zile sau chiar sãptãmâni. Era aviator, trebuia,
munca lui impunea si unele sacrificii. Primeam zeci de telefoane de la el, care îmi
încãlzeau sufletul ºi fãceau sã treacã timpul mai uºor pânã la venirea lui in þarã.

Intr-o noapte, târziu, pe când priveam la un post strãin de tv. au apãrut niºte imagini
cu un avion prãbuºit. Se pronunþase chiar ºi localitatea unde ºtiam cã ar fi trebuit
sã fie în acele momente Roberto. Am fãcut ochii mari, ceaºca a alunecat din mâini, ºi nu am mai vãzut nimic. O ceaþã albã s-a aºternut peste tot ºi toate.
Moartea venise peste mine fãrã sã-mi dea de ºtire. Frântura mea de fericire se rupsese.
Când mi-am revenit, era dimineaþã. Bietul Motocel, scâncea lângã mine. L-am luat
în braþe ºi i-am spus ºi lui ce vãzusem la televizor. De parcã ar fi înþeles ce-i spuneam,
mi-a arãtat doi ochiºori înlãcrimaþi,ºi îmi lingea mâna cu limbuþa lui micã ºi roºie. In durerea noastrã, am adormit amandoi in fotoliu. Se fãcuse dupã amiazã.
M-am trezit sã-i dau de mancare lui Motocel. Plângeam mereu, durerea mea era atât de
mare încat nici nu am realizat cã normal ar fi fost sã primesc niºte veºti,altele decât
imaginile vãzute de mine. Am deschis televizorul în speranþa cã puteam afla mai mult.
Dar nimic. Nici la ºtiri, nicãieri. Halucinant. Nu ºtiam de unde sã reiau, cum sã aflu ceva!

Suna un telefon, alergam prin casa ºi nu ºtiam cãtre care sã mã îndrept. Sub o pernuþã,
pe jos se afla un mobil, am aruncat pernuþa ºi m-am repezit la el, am apãsat pe tastã. In secunda urmãtoare am cãzut moale pe spate. Vocea dumnezeiascã a lui Roberto mi-a dat foc inimii, am simþit o cãldurã mare de tot care a izbucnit pânã în creier.

- Te sãrut iubito. Ce faci ? Imi este un dor nebun de tine. Vin acasã ! Nu am reuºit sã
rãspund nimic. El neºtiind ce se întâmplã, repeta la infinit :
- Ce este cu tine iubito, rãspunde te implor ! Iþi este cumva rãu ? Da, îmi era rãu, foarte rãu.
Nu puteam sã articulez nici-un cuvânt, nici unul. Mã durea sufletul. Il strângeam în braþe
pe Motocel, cred cã destul de tare deoarece, micuþul de el scâncea ºi încerca sã se arunce jos.
I-am rãspuns într-un târziu, aiurea, încâlcit ... .
- Cum de... trãieºti ?... O vreme nu am mai auzit nimic, apoi se auzea zgomotul acela de
numar ocupat. Am încercat zadarnic sã formez iar, ºi iar...

fragment de roman.
.........................
autor florentina craciun fabyola
ianuarie 2006


publicata in 2011-12-07

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Love is like war,
  Easy to begin but hard to end.'
  ~ Anonymous
• 'A fastidious person in the throes of love is a rich source of mirth.'
  ~ Martha Duffy
• 'Love doesn't just sit there, like a stone; it has to be made, like bread, remade all the time, made new.'
  ~ Ursula K Le Guin