Ne-am cunoscut cand aveam 5 ani…
Atunci cand el s-a mutat langa mine…
Am stiut intotdeauna ca e special, dar…
Nu am avut niciodata curajul sa ii vorbesc…..
Timp de 7 ani am mers la aceiasi scoala…
Dar in tot acest timp am vorbit doar de 2 ori…
Chiar daca era baiatul care statea alturi..
In fiecare zi cand mergeam acasa dupa ore..
Eram in spatele lui, gandindu-ma cum ar fi sa mergem impreuna...
Dar nu aveam curajul sa ii vorbesc....
Intr-o zi am aflat ca s-a mutat in alt oras...
De atunci ma gandeam la el in fiecare zi...
Vroiam sa il revad, sa ii spun ca simt ceva pt el...
Dar nu mai aveam cu, el era departe, avea o alta viata...
O viata fara mine in preajma lui....
Dupa 3 ani mama a primit o oferta de lucru foarte buna.....
Dar era in alt oras, asa ca a decis sa ne mutam....
Eu nu eram de acord, de aceia am mai ramas in orasul meu cateva luni...
Aici era viata mea, prietenii mei ...
Aveam chiar si un iubit, pe care credeam ca il iubesc...
Intr-o zi m-am hotarat sa o vizitez pe mama...
Nici macar nu stiam sigur unde locuieste...
Dar odata ajunsa acolo am simtit ceva ciudat...
Parca ceva ma lega de locul acela...
Dar nu stiam ce anume...
Pana cand...
Am iesit afara si l-am vazut...
Atunci mi-am dat seama ca suntem iar vecini..
Nu stiiam ce sa inteleg, nici ce sa fac....
Imi doream atat de mult sa vb cu el....
Dar ce sa ii zic, eram atat de confuza...
Pana cand, intr-o seara am mers la o petrecere...
Era si el, dar nu era singur....
Avea prietena...si o avea de mult timp...
mi-am simtit sufletul cum se sfasie in mii de bucatele...
cum gandurile mele nu bat decat in directia lui...
si totusi nu aveam dreptul...
era aproape un necunoscut si avea o prietena...
m-am hotarat sa plec acasa, nu mai puteam sa stau...
eram prea trista ca sa iau parte la o petrecere..
si nu puteam sa imi imaginez, o seara in care sa il vad...
strangand in brate o alta fata...
In drum spre casa nu ma gandeam decat la el...
Cand deodata cineva imi intrerupse gandurile...
Era el, era in spatele meu, ma striga...
m-am intors si nu imi venea sa cred..
era un vis? Nu era real...
si totusi, ce vrea sa imi zica?...
M-am oprit, l-am asteptat, mi-a spus ca vine si el acasa..
Si ca ar fi mai bine sa mergem impreuna...
Pe drum am vorbit cate in luna si in stele..
De parca eram cei mai buni prieteni...
Si nu imi venea sa cred, eram la fel...
Odata ajunsi acasa, ne-am oprit in fata casei mele...
Aveam acolo un nuc, ne-am oprit sub el...
Desi incepuse o ploaie torentiala,..
Nici eu, nici el nu vroiam sa ne despartim...
A fost nevoie de un fulger sa ne apropie...
Si in cateva fractiuni de secunde eram in brate le el...
Atunci l-am privit pt prima data in ochi...
Si el la fel...
Am simtit cum buzele lui ating incet buzele mele....
Am inchis ochii, si m-am lasat purtata de val..
A fost un sarut pe care nu o sa il uit niciodata....
Din acea seara am inceput sa ne intalnim...
Dar pe ascuns, pt ca si eu si el eram legati de altcineva...
Nu stiam cat va tine,si ce se va intampla cu noi...
Stiam un singur lucru, eram indragostita...
Am continuat asa aproape un an de zile...
Mergeam la mami cu fiecare ocazie care se ivea
Si trageam de timp sa stau cat mai mult...
Ne iubeam, si am simtit ca nu mai putem continua asa...
Vroiam sa stie toata lumea.. sa strigam in gura mare ca ne iubim...
Si asa am facut...
Doar ca nu toti au fost incantati de relatia noastra...
Parintii lui i-au interzis sa ne mai vedem...
Am ajuns in moment cand nu mai aveam cum sa luam legatura unul cu celalalt...
I-au luat, telefonul, i-au scos calculatorul din camera si l-au inchis in casa...
A fost un cosmar...
Plangeam toata ziua, il visam noaptea si ma trezeam cu lacrimi in ochi...
Si el facea acelasi lucru, dar degeaba, tot nu am putut sa ne vedem...
A trecut aproape un jumatate de an, si eu nu am vb cu el...
Am aflat ca parintii lui l-au trimis in strainatate la facultate...
Erau mii de km intre noi...
Incepusem sa sa imi pierd sperantele....
A trecut un an si jumatate de cand nu ne-am vazut...
Nu stiiam nimic unul de celalalt...
Dar eu nu vb despre altceva, decat despre el
Am ajuns la un moment dat cand toti prietenii m-au respins
Crede-au ca sunt nebuna...
Asa ca m-am izolat, nu mai iesam din casa...
Vazand mama in ce hal am ajuns..
Incepea sa zica ca ii pare rau ca s-a mutat acolo
Si ca e doar vina ei...
Imi spunea ca daca o sa il intalneasca vreodata, nu raspunde de faptele ei...
In vacanta de vara am plecat la mare, mai mult obligata de mama...
Dar am mers... nu ma asteptam sa se intample nimic acolo...
Ne-am cazat la un hotel unde majoritatea timpului mi l-am petrecut in camera...
Intr-o zi am vrut sa sun acasa, sa intreb daca nu pot sa ma intorc...
Dar am realizat ca nu mai am credit pe telefonul meu…
Asa ca m-am decis sa caut un telefon public…
Era unul la cativa metri de hotel...
l-am vazut cand am ajuns aici...
cand am iesit din hotel am vazut ca era cineva in cabina..
vb la tel…
ma gandeam, “sper ca nu o sa vb prea mult, nu am chef sa astept”…
dar cand am aj langa telefon, nu imi venea sa cred ce vad..
credeam ca e ireal...
era el...
nu am putut sa zic nimic, era in stare de soc...
asa ca am asteptat sa isi termine comvorbirea...
cand a iesit de acolo si a dat de mine..
nu a zis nimic, doar m-a luat in brate si a inceput sa ma sarute...
cand am deschis ochii am vazut ca plangea...
nu imi venea sa cred, era ireal…
si totusi era adevarat...
am petrecut toata ziua impreuna, a fost minunat...
dar cel mai interesant lucru a fost faptul ca eram cazati la acelasi hotel...
am stat la mare 2 saptamani, nu am zis nimanui cu cine sunt...
mamei i-am spus ca m-am intalnit cu ceva colegi de liceu si am ramas cu ei..
Am ajuns acasa... iseam pe geam ca sa ne intalnim…
Ne ascundeam in cele mai intunecoase locuri…
Nu puteam sa fim vazuti...
Dar cum nimic din ce-i frumos nu tine mult
Ne-a descoperit mama lui...
Atunci si-a dat seama ca nu mai avea ce sa ii faca si si-a dat acordul in privinta noastra...
Eram asa fericita, incat am alergat sa ii spun la mama ce sa intamplat...
Si ca in sfarsit pot sa imi traiesc visul....
Dar fara nici un pic de noroc, cand a auzit mama....
mi-a facut bagajele si am plecat la bunici...
nu puteam sa zic nimic, cand ziceam ceva de el...
parca inebunea...
nu am putut sa il anunt ca plec....
l-am sunat la 2 zile dupa ce am plecat...
nu ii suna telefonul… am sunat acasa la el…
mi-a raspuns maica-sa... mi-a spus s-a intors in strainatate...
fara sa zica ceva.. sa imi lase vreun mesaj....
Am fost distrusa, toata saptamana nu m-am gandit numai la el...
In weekend am mers la o prietena care avea internet...
Atunci mi-am verifiat e-mailu, si am vazut ca imi trimisese el unul..
In care imi spunea ca nu mai suporta situatia asta...
Si ca pleaca fara sa se mai intoarca....
Imi face prea mult rau si ca nu vrea sa mai imi faca probleme cu familia mea...
Nu vrea sa trec si eu prin ce a trecut el cu parintii lui...
Si ca e mai bine sa se departeze de mine si sa rupem orice legatura...
I-am scris inapoi, si de atunci i-am tr e-mail-uri in fiecare zi....
Dar nu am primit nici un raspuns....
Dupa cateva luni al renuntat de ai mai scrie...
Am obosit si am decis sa imi continui viata fara el...
Dar uneori stau si ma gandesc la felul cu ne-am cunoscut...
Cum ne-am intalnit de fiecare data...
Si nu pot sa cred ca au fost doar simple coincidente...
A fost mana destinului...
Dupa 2 ani da cand nu am mai vb...
Ma macina o intrebare: “Acesta sa fi fost oare finalul povestei noastre?”
Sau destinul nostru mai are ceva surprize pt noi?
Nu mi se pare corect ca finalul unei poveste de dragoste adevarata....
Sa fie scris de altii......

publicata in 2011-04-14

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'To love and be loved is to feel the sun from both sides.'
  ~ David Viscott
• 'When you love someone, all your saved-up wishes start coming out.'
  ~ Elizabeth Bowen
• 'I'm in the mood for love
  Simply because you're near me.
  Funny, but when you're near me
  I'm in the mood for love.'
  ~ Dorothy Fields