Trandafirul Negru (povestea inimii mele)
poveste de dragoste scrisa de Nastase-Filipescu Radu
Era odata un fecior
Era cum n-a mai fost
Un om superior
Un mandru tanar cult
Era un invatat in toate cele
Si lectura din toate
Ca sunt bune ca sunt rele
El le citea pe toate
Desi era un invatat
El prieteni nu avea
Caci aparea mereu ciudat
Prin toate ce facea
Fizic vorbind, le avea pe toate
Si il invidiau scarbosii
Avea sinteze si socoate
Din tot ce au zis stramosii
Era mai inalt ca brazii
Te inghitea-n privire
Era un stalp, o poticnire
Si mai rapid ca gandul
Un singur lucru il deranja
De pace n-avea parte
Caci nu gasea perechea sa
Si il strangea de moarte
Avea un cane drept un frate
care il pazea cand vine
Cu el vorbea nenumarate
Se aveau atat de bine
- Frate, pana acum
Am ignorat acest joc copilaresc
Dar oarecum
Acum simt ca-nebunesc
- Nu te intrista atat de tare
Caci ai sa vezi tu de curand
O floare cum iti sare `
Si o vei gasii plangand
- Ba n-oi gasi nimic
O, te prostesti mai frate
Fratele meu mai mic
Eu pan-acum am încercat detoate
Acum nu mai pot sta
Povara asta ma consuma
Simt ca ma descopun
O, la spital tu du-ma!
Urma petrecerea de seara
Si el o teama parca avea
Tarziu in zi de vara
Cand lumea se strangea
Iar nimeni nu vorbea cu el
Era cumva in plus
Plecand singur singurel
Cu o ciuda de nespus
Cum el ramase unul singur
Si gol era împrejur
El deveni nesigur
Si se uita in jur
O ceata vanata in departare
Ce pare a nu se termina
O lumina statatoare
Ce pare a se misca
Pe când incet se adâncea
În ceata ca o "stema"
În jurul lui se emana
O aura suprema
Plimbându-se prin zarea mica
Plictisit si amagit de toate
Zarii o floare singurica
Dulce cum nu se poate
El o privi seducator
Caci ea era din visul lui
Dar incerca tremurator
Sa-si puie pofta-n cui
Dar infricosata ea
Singura nedumerita
Frumoasa ca un fulg de nea
Striga intepenita
- O simt ca mor
Cineva ma ie de aice!
El cum venea nerabdator
De jos sa o ridice
O te-am vazut
Dragostea mea
Nici n-am crezut
Ca te-oi vedea vreodata
Ia spunemi dar
Unde doresti sa apuci
Ca-n locul asta solitar
Te-as saruta pân-la papuci
- Nu stiu degraba unde as merge
Dar aici nu oi mai sta
Curajul mi se sterge
Si, sa nu apara careva
-Vino dar atunci cu mine
Caci te voi duce de aici
Si ai sa vezi numai de zici
Cat am sa tin la tine
- Promit, te-oi lua unde m-oi duce
In asta lume vaga
Caci nui nimic atat de dulce
Pe cat imi esti tu draga
Ea oarecum nu intelegea
Aceste vorbe dragastoase
Iar o frica o cuprindea
Si tremura pana la oase
De atata timp il duse dorul
Tanja la fata lui din vise
Si imbatat de tot amorul
A adormit la margine de drum
Ea vazu atunci o cale de scapare
Si o lua la fuga in plina strada
Parca cuprinsa de teroare
Ca el sa nu o vada
Si el fu bine in acea noapte
Pana cand singur se trezii
Si auzi el niste soapte
Si merse sa o caute
Atunci sta de gandii
Si se uita din loc in altul
Deodata cade, tresarii
Caci ea era cu altul!
- O visul meu frumos
Sa spulberat ca vantul
Acum e totul de prisos
Parc-as mânca pamântul
Celalat era un boscetar
Cu fata de berbec
Antipatic si murdar
S-atât de fara farmec
Ea il zarii indata
Dar nu-l recunoastea
Si cu privirea in cer deodata
Parca si-l amintea
- Ah, tu erai, ce m-ai eliberat pe mine
Sincer, de tine am si uitat
Care e treaba mea cu tine?
Oh, mergi de-ici, ca esti ciudat
Îi fuse lovitura grea
În inima i se facu fisuri
Povara ca un sarpe îl strângea
si se umplu de plânsuri
- Atotputernice m-auzi!
Din cer vocea-ti coboara!
Si da-mi degraba calauzi
Ca viata ma omoara!
Stapâne, tu primeste
Smerita-mi rugaciune
Catre mine te-ndrepteste
Si da-mi intelepciune!
-"Sa nu cazi ca pe mormânt!
Ridica-te, ma-asculta
Ca nu ti-e bun acest pamânt
Si lumea asta multa!
Tu vrei un om ca ei sa te numesti
Cu ei sa te aduni?
Dispara toate ce-s lumesti
S-ar naste iara patimi si minciuni!
Iar tu printe trandafire
Tu esti altfel de sine
Ridica-te, revin-o-n fire
Si asculta dar mine!
Caci a mai fost unul de-al tau
Ce stralucea seara pe mari
Si inghetau sub ochiul sau
Toate fecioarele din zari
Si el voi sa cada dintr-e nori
Si lui i-am zis indata
Ca nu merita sa mori
Pentr-o femeie desfranata.
Ca-ti-oi trimite-o eu odata
Pe cea bine meritata
Acum ai multe de facut
Si nu e clipa de pierdut!"
In timp acesta "amorezii"
Umblau aievea pe trotuare
Graind nimicuri,clevetelii
Gandind la cele trecatoare
Iar Trandafir se indrepta
Avand un tel si un temei
Pe ei doi cum i zarea
Si fuga dupa ei!
- Tu ma numesti ciudat
Femeie, dar nimic nu sti de mine
Urma de buza sa-ti fi dat
Si-ai fi uitat de tine
Nu esti in sfera mea, se vede
De ce nu mi-am dat seama oare
Caci trupul tau din cer purcede
Pecand esti doar o muritoare?
Si acum ca am viata de câine
E nevoie ca sa mor
Poate azi, poate chiar maine
Sau doar anul viitor
De-oi murii fara de veste
Trandafir va ofilii
Dar cum apa nu mai este
Va putea iar inflorii?
Si parca avea un spin in piept
Un lucru stia sigur
Caci cu cat esti mai intelept
Cu atat esti si mai singur
Zadarnic se-nfrana
Ca tot mai tare il durea
Si de durere murmura
"Doamne fara ea..."
Si asa ramase de atunci
Un tanar neimplinit, ursuz
Atat de singur si confuz
Si neiubit de nimeni
publicata in
2012-01-15
Love, romance and relationship quotes for your soul
- 'Other men said they have seen angels,
But I have seen thee
And thou art enough.'
~ G. Moore - 'True love cannot be found where it truly does not exist,
Nor can it be hidden where it truly does.'
~ Anonymous - 'Love doesn't just sit there, like a stone; it has to be made, like bread, remade all the time, made new.'
~ Ursula K Le Guin