Am sa incep sa iti spun o poveste despre un baiat timid si descurajat de prieteni care se indragosteste de o fata frumoasa asemenea unei zane din faimoasele legende de demult si care incearca din toata inima sa o cucereasca.
Se intampla pe la sfarsitul lui septembrie 2010,la sfarsit de saptamana,vinerea,la scoala,intr-o pauza.Baiatul era pe niste scari cu prieteni de-ai lui si discutau diverse...printre care si cum ca s-ar fi transferat o fata dintr-un sat in scoala.Spuneau ca e superba,foarte rar asa frumusete.Baiatul a inceput sa intrebe una-alta despre ea,spunandu-si in gand <>
Un prieten de-al sau il batu pe umar si ii arata cu degetul spre usa care urma sa se deschida si ii spuse <>,si a zarit-o:<>.Statea si se uita la ea,o analiza ca sa zic asa.Pur si simplu a ramas surprins de frumusetea ei,dar nu ia acordat prea multa atentie,gandindu-se sa nu faca vreo prostie sa se indragosteasca de ea si mai bine s-ar astampara.Si chiar atunci s-a sunat.Vroia sa o mai priveasca un pic.A ramas cateva clipe pe loc si apoi si-a revenit.In ziua aia a mai vazut-o in statie,dar nu prea mult deoarece autobuzul sosise si se urcase in el,dar pana atunci baiatul a profitat de orice ocazie ca sa arunce o privire la ea.Se simtea atras de ea.Nu se putea abtine.In sfarsit ajunse si autobuzul baiatului si in momentul cand s-a urcat in el,simti un regret deoarece si-ar fi dorit sa o mai priveasca.In acel weekend gandul i-a fost numai si numai la ea,orice facea,orice spunea,numai la ea se gandea.
Si venise si luni,un nou inceput de saptamana,o noua zi de scoala.<> isi spuse el.Ajunese la scoala si acum abia astepta sa o vada din nou.In fiecare pauza mergea si se plimba pe la parter si afara,poate o va vedea.Si in sfarst,in pauza mare o vazu-se impreuna cu colegii ei de clasa.Se dusera toti la ciupercuta si se pusera jos pe banci.Cum baiatul era pe scarile liceului,s-a nimerit ca fata sa se puna cu spatele la el,dar nu a contat,continua sa o fileze cu privirea si pentru prima data observase ce par frumos avea.I se parea ca nu mai vazuse niciodata asa un par minunat si atat de frumos.<> isi zise in acea clipa.Jucau un joc de carti;sa ghiceasca cartea care isi alegea o persoana dintre cei aflati acolo.I s-a parut interesant jocul si s-a dus si el sa vada,plus ca avea ocazia sa se apropie de ea sa o vada mai de aproape .Dupa ce a vazut cum sta treaba cu jocul i-a zis colegei sale,care facea acel joc sa ii faca si lui jocul.Insa putin il interesa jocul lor acum cand era atat de aproape de ea.Se uita la ea intruna,dar discret ca sa nu-i atraga atentia.Avea niste ochi cum nu mai vazuse niciodata,mici si atat de dulci,iar daca te uitai adanc in ei te pierdeai pur si simplu.Si zambetul,zambetul ei era o stea ce iti lumina fata.Nu mai vazuse un zambet mai frumos decat al ei.Si chipul ei:asemenea unui inger,buzele ca doua petele de trandafir,dar ce la miscat cel mai mult pe baiat a fost vocea ei.O voce cereasca,o voce asemenea unor valuri ce aluneca usor pe nisipul uscat al oceanului,acel sunet de care nu te saturi sa-l asculti.Acea dorinta ii veni in momentul acela baiatului:o dorinta arzatoare de a o asculta la nesfarsit.Era cea mai dulce voce pe care o auzise pana atunci.Insa tot ce e frumos se termina repede deoarece urma sa se sune si fata pleca cu colegii sai.Nu pot sa spun ca lui acel baiat nu ia parut rau ca fata a plecat,dar a ramas cu chipul ei in minte de care,fara sa-si dea seama,se indragostise.
Era complet distras de orele din clasa.Se gandea cum sa faca sa intre in vorba cu ea.Ardea de nerabdare sa afle mai multe despre ea:cum o cheama?,de unde era?,cati ani avea?;avea in minte o multime de intrebari pe care isi dorea sa i le puna si tot odata isi dorea la fel de mult sa auda vocea ei.A pus stapanire pe el o curiozitate nespusa,nemaintalnita,era in stare sa faca orice numai sa intre cumva in vorba cu ea.Atunci se gandi bine:<>.Zis si facut.A doua zi facuse cunostita cu un baiat de la ea din clasa prin intermediul unui prieten comun.Acum baiatul era nespus de fericit pentru ca avea acces in clasa ei,cu pretextul ca venise la amicul sau cel nou.Nu as putea minti,intradevar se folosea de acel prieten pentru a o vedea pe acea fata.Era complet dezinteresat de discutiile lui cu acel amic pentru ca toata atentia io acorda ei,ca sa zic asa.Nu se putea abtine sa nu se uite la ea.Ii era imposibil sa o faca.Insa,dupa cum am mai spus,ce-i frumos,se termina repede,pentru ca se suna-se si trebuia sa se intoarca la ore.
Acum ca si-a facut un prieten de la ea din clasa i-a mai ramas un singur lucru de facut.Sa intre,cumva,in vorba cu ea,bineinteles,folosindu-se de acel prieten.Asa ca intr-o pauza,pe cand ea,impreuna cu cativa colegi,printre care si amicul lui,au iesit afara la cupercuta si cum el era la o banca alaturata singur,a mers sa-l salute pe amicul sau.Surpriza pentru el a fost ca dupa ce i-a salutat pe toti dintre colegii ei,i sa facut si lui un loc pe acea banca:langa ea.In momentul ala baiatul s-a gandit ca numai Dumnezeu ar fi putut randui asa astfel incat i s-a oferit mai mult decat si-a dorit.Au inceput sa rada,sa glumeasca pe diferite teme sau niste simple glume.Si atunci fata ii mai fura inca o data inima baiatului cu rasul ei:un ras atat de colorat,un ras de copil,un ras atat de placut ca ar fi facut orice numai sa o auda razand incontinuu.Si desi nu era prea priceput la glume baiatul isi dadu toata silinta sa o faca sa rada.Dar si pauza nu putea dura la nesfarsit si din nou s-a sunat de intrare si dupa ce s-au salutat,au plecat in clasa.Nu pot sa descriu mai mult ce a simtit baiatul in momentele alea cat a stat langa ea decat ca era fericit si totusi nu stia exact cauza,motivul acestei fericiri.
Iata ca a trecut si orele de scoala si acum baiatul se indrepta spre statia de autobuz,acolo unde avea sa o vada pe acea fata pentru ultima oara in acea zi.Inainte cu cativa metri de statie a vazut-o pe fata:era retrasa de ceilalti si baiatului,dintr-un motiv anume,i-a placut asta,si-a dat seama ca intradevar e deosebita intr-un fel anume si ce a observat baiatul e ca atunci cand era in statie si nu vorbea cu nimeni se gandea la ceva sau la cineva anume.Statea si gandea asa profund asa incat ti se parea ca nu mai e acolo,e in alta parte.Asa s-a intamplat si atunci:statea retrasa si se gandea la ceva sau cineva anume.<> si cand a fost in drept cu ea a salutat-o si spre suprinderea lui si ea l-a salutat.Nu pot spune cat a insemnat acel salut pentru baiat,dar stiu sa spun ca s-a bucurat enorm ca i-a raspuns si ea.Acea voce adresandu-se lui,acea fata salutandu-l pe el.Bineinteles ca nu a fost mare lucru,dar pentru el a insemnat mult si totusi nu stia motivul.Motivul avea sa il afle a doua zi de dimineata,cand isi dadu seama ca se indragostise de ea.Pur si simplu ia venit numele ei in minte si inima a inceput sa ii bata nebuneste si si-a zis<> In momentul ala in inima lui era multa fericire,dar si un mare regret.Acel regret ii spunea ca acea fata nu va fi niciodata a lui,ca acea fata nu se va uita niciodata la el,nu are nici o sansa.Acele ganduri ganduri il facu pe baiat sa tresara si o teama il cuprinse.Teama ca va da gres.Nu stia absolut nimic despre acea fata si asta il inspaimanta si mai tare.Nu mai stia ce sa creada in acel moment.Se pierduse intr-o lume in care nu mai fost vreodata.Intr-o lume in care se dadea un razboi intre dragoste si regrete.Acel razboi il facu-se pe baiat sa isi piarda increderea in sine,dar nu pe toata.Se gandi ca nu e imposibil si asta il mai linisti putin.Nu era imposibil sa o cucereasca pe acea fata.<>Nu stia nimic despre ea.<>isi spuse in sinea lui.
Nu era zi in care baiatul sa nu treaca pe la ea prin clasa sperand sa afle cat mai multe despre ea,dar in zadar.Intr-o zi pe cand stateau pe banca,baiatul a intrat in vorba cu ea.Dar nu a avut curajul sa o intrebe prea multe si totusi pentru el a fost mai mult decat se astepta.In sfarsit stia ceva despre ea.
Si asa treceau zilele si el tot timpul se gandea la ea,tot timpul,atat cat putea,era cu ea,prin preajma ei,dar bineinteles cand era si amicul lui.
Intr-o zi de iarna,fata impreuna cu colegul ei,au iesit afara sa se distreze.Baiatul tocmai atunci iesise de la baie si l-au chemat si pe el.Normal ca nu avea cum sa refuze.Au inceput sa se bata cu zapada,atat intre ei,cat si cu alti copii.Ba chiar s-au legat de niste pustani de clasa a V-a,care nu prea stiau de gluma si desigur au inceput sa dea cu zapada dupa ei.Nu isi dadeau seama ca erau mai mari decat ei,dar lor li se parea distractiv.Baiatul era captat de fata care se bucura de momentul acela,pana intr-o vreme cand pustanii aceia deveneau enervanti si mai mult decat atat au inceput sa arunce cu brusi de gheata dupa ei.Nu prea stiu cum s-a intamplat exact:stiu ca baiatul,era cu privirea spre ea si in urmatorul moment un pusti dintre ei a aruncat cu un bulgare inspre ei,mai exact urma sa o loveasca pe ea,dar un reflex a facut ca baiatul sa prinda bulgarele in mana.Nu pot sa spun ce usurare a fost pentru el ca a prins bulgarele ca daca ar fi lovit-o pe ea atunci era vina lui deoarece el i-a provocat pe acei copii.
Zilele treceau si el o iubea tot mai mult.O iubire atat de puternica incat adormea si se trezea cu ea in gand,o iubire care il facu sa fie visator.In unele seri se gandea cum era daca si ea il iubea.Cum era daca primea si el acea iubire la care doar visa sa o aiba.Insa acele vise ii erau spulberate de acelasi regret,care,odata cu ea,aducea si neincrederea in sine si o oarecare teama.
Totul era frumos asa cum era.Baiatul era fericit ca se imprietenise cu fata pe care o iubea nespus.Insa de ceva timp fata se comporta ciudat.Baiatul simtea ca ceva nu e in regula.Nu stia exact care era cauza si asta a inceput sa il macine in fiecare zi de atunci.In fiecare zi se intreba unde a gresit.Nu mai avea pofta de mancare,nu mai avea chef de nimic.Cred ca totusi avea o idee unde a gresit.El credea ca a intrat in viata ei,asa,dintr-o data,fara sa o cunoasca prea bine,fara sa aiba ceva in comun cu ea...<>.La asta nu s-a gandit.Si iata ca acel gand i-a provocat o rana asa adanca,ca simti-se nevoia sa se puna jos si fara sa isi dea seama a inceput sa tremure.Gandurile,in momentul acela,il duceau catre o lume trista,lipsita de orice vlaga,lipsita de speranta.Isi imagina scene in care ea zambea,radea,umbla,scene din acele timpuri cand era si el cu ea privind-o neincetat...era ca un film care il derulai si nu te mai saturai sa il privesti.Si ce nu observase el in acel moment e ca acum si el statea separat de ceilalti si se gandea asa adanc incat ziceai ca nu e acolo.Si prietenii acestuia au intrat la banuieli,care de fiecare data il trezeau din acele vise si incercau sa il mai invaseleasca putin dar degeaba.Desi baiatul radea la glumele prietenilor lui,acel ras era un ras fortat ca sa nu trezeasca vreo suspiciune.
Si iata ca zilele treceau si baiatul era in continuare macinat de aceleasi ganduri.Se temea sa o si salute.Se temea ca nu ii va raspunde,dar asta ii facu si mai mult rau.Nu era zi in care sa nu se gandeasca la ea.Era ca un pom pe care il pui in gradina si apoi dupa un timp nu mai poti sa il scoti pentru ca acel pom prinsese radacini adanci in pamant.Asa se intampla si in inima baiatului:dragostea pentru acea fata prinsese radacini in inima lui si nu mai putea sa o scoata de acolo.De fapt,nici nu vroia acest lucru.Desi era aproape descurajat de prieteni si fata de sine,nu s-a gandit o clipa sa renunte la ea,la acea fata.Voia sa faca ceva astfel incat sa o impresioneze cumva.Asa se nimeri ca veni 1 martie.Cu o zi inainte,cumparase de la un magazin o fotografie din marmura pe care erau desenati doi ingerasi,iar sub acestia era un mesaj scris:,,Iubiti-va unul pe altul,caci iubirea vine de la Dumnezeu".Apoi a doua zi ii luase o floare alaturi de care si un biletel pe care ii scrisese un mesaj:,,Pentru o persoana deosebita. SA AI PARTE NUMAI DE DRAGOSTE ADEVARATA".Baiatul se gandise la toate din timp.Nu putea sa i le deie personal deoarece nu stia cum va reactiona acea fata si in plus de la emotii s-ar fi blocat.De aceea veni mai devreme la scoala in acea zi si impreuna cu cineva din interiorul scolii care ii deschise usa de clasa fetei si ii lasa floarea impreuna cu cadoul si acel biletel in banca.Cu o zi inainte veni la ea in clasa sa vada in care banca sta.Acum nu-i mai ramanea decat sa astepte.Tot timpul se gandea daca-i va placea si mai ales cum ii va spune ca erau de la el,doarece trebuia sa ii spuna candva.
In statie baiatul astepta ca ea sa apara.Vroia sa se asigure ca ea a primit ceea ce el ii lasase,dar nu a aparut.Nu stia ce se intamplase.Seara,fiind un pic ingrijorat ca nu a vazut-o pe fata la autobuz a intrebat pe o colega de-a ei pe messenger si care era prieten foarte bun cu ea.Aceasta ii spuse ca nu a venit in acea zi la scoala.In urmatoarea zi baiatul se interesase ce se intamplase cu cadoul si colega aceea il linistise spunand ca la primit prin cineva.Parca ia luat cineva o piatra de pe inima baiatului,insa acum baiatul era extrem de emotionat din cauza ca nu stia daca ia placut.Tot timpul se gandea si se intreba:<>Nu mai era sigur de nimic.Ceea ce stia e ca o iubeste enorm si ca nu vrea sa o piarda.Acum ii mai ramase un lucru:sa ii spuna ca erau de la el.Dar cum?Trebuia sa
ii spuna in fata pentru ca asa i se parea cel mai potrivit.Asa ca intr-o zi o vazuse impreuna cu o colega de-a ei.Asta era sansa lui.Era cat pe ce sa renunte din cauza emotiilor foarte mari,dar dupa o clipa isi reveni si se duse dupa ea si o striga pe nume.O ruga sa vina o clipa sa discute ceva cu ea,fata ii spuse ca se grabeste sa mearga la magazin insa el nu o lasa.<>.Si fata venise.Ei bine in momentul acela inima baiatului o luase razna rau de tot.Ii batea asa de tare ca atunci ziceai ca ii iesea din piept.Si ii spuse.A intrebat-o daca ia placut ce i-a lasat in banca si ea i-a raspuns ca da.Fata ramase un pic surprinsa spunandu-i zambind<>.Atunci baiatul se pregatea sa ii spuna acesteia ca ii pare rau pentru greselile pe care l-ea facut fata de ea...avea mai multe sa ii spuna,dar nu putea deoarece era si colega a ei de fata si nu mai stiuu ce sa ii zica.Se blocase.Se blocase pentru ca se uitase in ochii ei si isi pierdu privirea in ei,iar inima o luase razna.Ii batea asa de tare incat daca ascultai o clipa cu atentie o auzeai cum se izbeste de pieptul baiatului.Ramasera amandoi o clipa in tacere dupa care fata ii multumise si spuse baiatului ca vor mai vorbi ca acum se grabeste.Desi ar fi vrut sa o mai intrebe ceva nu mai putu sa faca nimic.Privirea aceea il vrajise.Insa isi revenise,dar prea tarziu.Fata plecase.Dar cu toate ca stricase tot si nu spun ca nu ia parut rau,dar aflase ceva important:ii placuse cadoul lasat de el.<> si pleca si baiatul in clasa.
De obicei acelui baiat ii iesea totul perfect ce isi punea in minte,insa de data aceasta a dat gres.A dat gres din cauza ca nu mai facuse niciodata acel gest din dragoste.Nu mai iubise niciodata o fata asa mult.Insa acea dragoste pe care o simtea atunci pentru acea fata era putin pe langa ce simte acel baiat acum,cand tu citesti aceste randuri pentru ca dragostea lui crescuse in fiecare zi si continua sa creasca si acum.Crestea de fiecare data cand acesta o privea.Dragostea lui va fi tot mai mare cu fiecare zi,cu fiecare secunda privind-o.
…A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic si s-au intamplat multe.Nu cred ca mai pot sa mi le amintesc pe toate,dar am sa scriu cateva momente importante.As vrea sa incep cu prezentul si anume ca ea a plecat.S-a transferat la un alt liceu in alt oras foarte departe.A trecut mai bine de 5 luni de cand nu am mai vazut-o.Vremea trece atat de greu incat mi se pare ca au trecut 5 ani. ,,Inima mea plange si nu vreau sa vada pentru ca nu intelege cum a trecut timpul si mie tot nu-mi trece,, .Mie dor de vremea aceea cand treceam pe la ea prin clasa,mie dor de vremurile cand o priveam.Acum o privesc doar in poze.Nu e mare lucru dar ma ajuta. Uitandu-ma la poze imi alin catu-si de putin dorul.Nu pot sa ma impact cu gandul sa o uit cum arata.Mi-as face mai mult rau,m-as simti groaznic si nu vreau sa ma chinui singur.Si asa durerea e destul de mare si acum, chiar daca a trecut atata timp.Nu stiu ce sa fac.Am incercat tot.Am sa las sa treaca de la sine.
,,Nu mai e la liceu,nu mai e dimineata,nu mai o privesc dar o am in fata,,.

THE END


publicata in 2012-06-01

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Love talked about can be easily turned aside, but love demonstrated is irresistible.'
  ~ W Stanley Mooneyham
• 'To love and be loved is to feel the sun from both sides.'
  ~ David Viscott
• 'Soul meets soul on lover's lips.'
  ~ Percy Bysshe Shelly