Acum trei luni, când lumina amurgului se îmbina cu cea a serii, am făcut o călătorie în sufletul iubitului, grăbită, deoarece Toamna așternea nămeți de vise peste clipele desfrunzite ale speranței.
Am așteptat mult, poarta sufletului era ferecată și doar dorința mea nesăbuită de a-i citi gândurile mi-a dat puteri de a înlocui tăcerea cu versuri plânse de dor. Privirea albastră a iubitului, metalizată, de ce oare ?, a supărat Universul ce încăpea acum într-un geamantan cumpărat de la Târgul de Antichități acum câțiva ani. Sfioasă, i-am mângâiat mâna, rece ca un sloi de gheață, și am simțit cum iubirea se topește repede fără ca Primăvara să fi venit. Mi-am udat sufletul cu apa divină a cerului și Iubitul a râs, de ce oare ?, hohote de râs ce se propagau din an în an și pe care ecolul le multilplica în mii de săgeți, obosindu-mă.
Luna, uimită și ea de torentul indiferenței Lui, trimitea spre mine mângâieri calde, diafane, dar ce nu puteau înlocui îmbrățișările din noaptea uitării.
- Nu te-ai schimbat…..sau poate privirea…, privirea are ceva din trecutul nostru, dac㠖mi aduc bine aminte, seamănă a sentință.
- Nu-ți aduci aminte, dragul meu ! Timpul ne e prieten sau dușman, dar pentru tine e neutru. I-ai întors spatele uitând că prezentul te așteptă cu struguri brumați ce n-o să mai dea în vinul iubirii.
- Iarăși îmi reproșezi... De ce ai venit?
- Să verificăm balanța vieții. Fără tine nu s-ar fi dezechilibrat atât de mult, fără tine nu aș fi avut nevoie de mii de foi pe care să-mi notez stângăciile din nopțile când vântul trântea cu putere poarta sufletului tău. De ce-ai incuit-o, iubite ?
Iubitul râdea, aprinzâdu-și tacticos un Kent. Cu mișcări studiate, făcea rotocoale de fum pe care le împrăștia nepăsător în noapte, și atunci am înțeles că sufletul său iubitor este doar iluzia ce-mi dă puterea divină de a păși nerăbdătoare spre mâine. Privea degajat în jur fără să audă pasărea albă ce-ngână o baladă, fără să simță emoția revederii ce făcuse din mine FEMEIA ANOTIMPURILOR. Nimic din ce se cheamă « trecut » nu-l mai impresiona, sufeltul îi devenise un un imens « gol » în care aș fi putut să mă rătăcesc din prea multă dragoste.
Drumul sufletului era destul de anevoios, de o parte și de alta prăpăstii, doar în depărtare, acolo unde cerul se unește cu pământul, se zărea o undă de speranță ce căpătase forma unei linii verticale. Am vrut să mă-ndrept spre ea, dar a strigat cu furie :
- Nu mergem acolo !
- De ce nu se poate ? Privește cât de frumos s-a împodobit amurgul pentru venirea noastră !
- Nu, nu merg…Mă dor orele așteptării și abisul spre care vrei să mă-ndrepți seamănă cu sufletul meu. Ce-aș mai găsi în el după atâta amar de vreme ?
- Lasă-mă să caut în ungherele ascunse taina despărțirii și a iubirii. Voi găsi flori de pe Dealul Făgăduinței și petale de lacrimi uscate din vremea când număram stelele culcați în căpița de vise.
I-am mângâiat buzele ce îngânau aceeași melodie « Hai,vino iar in gara noastră mică… », în timp ce ploaia ducea aspre alte timpuri frânturi de dor.
- E intuneric…Sufletul nu se poate citi ca pe o carte deschisă…, am spus încet, încet, și o batere de aripi se auzea tot mai aproape de noi.
Stătea nemișcat, nu-l mai interesa nimic din prezentul nostru.
- Mi-e sete ! Dă-mi apă.
Am adunat în pumni picături de ploaie și de lacrimi pe care iubitul le-a sorbit cu nesaț Și-a acoperit fața cu mâinele mele nespus de calde și picăturile de ploaie cădeau reci ca între doi străini.
Fără să-și dea seama, eu deja ajunseserăm în acel mai îndepărtat ungher al sufletului, lovindu-mă, pe întuneric, de mici amintiri care împietriseră de atâtea ore absente. Căutam cu nesaț Geneza iubirii pe care eram sigură că am pus-o în sertarul din dreapta sufletului. Îl deschid cu mare greutate, ruginiseră balamalele din cauza clipelor neputincioase ale așteptării, dar sertarul era gol. Nici măcar o fărâmă de amintire nu s-a rătăcit in acest noian de vise. « Poate am greșit sertarul », îmi spuneam neputincioasă, « Sau poate… Nu, la asta am să mă gândesc mai târziu… »
Am urcat dealul ce ducea spre inima lui și de unde porneau dune, auzindu-se urletul sfâșietor al trecutului despletit în doliu. Mi-a fost frică în acel moment să nu fiu sfâșiată de colții neiertători ai destinului care de un timp încoace îmi tot flutură bestia arămie a uitării. M-am strecurat în celălalt ungher al sufletului unde am găsit foi îngălbenite pe care notam iubirea și noaptea iubirii. Le-am strâns cu grijă pentru a le reciti într-o altă noapte când stelele dorm.
- Mi-e sete ! Mi-e sete ! repeta iubitul cu sufletul uscat de dor.
Cum să fi trezit la viață ceea ce sufletul uscase?
Ploaia se liniștise. Ici-colo se auzeau greierașii și o muzică divină a cuprins Universul în timp ce iubitul călătorea spre o lume iluzorie doar a lui


publicata in 2012-07-22

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Soul meets soul on lover's lips.'
  ~ Percy Bysshe Shelly
• 'Love vanquishes time. To lovers, a moment can be eternity, eternity can be the tick of a clock.'
  ~ Mary Parrish
• 'It is impossible to repent of love. The sin of love does not exist.'
  ~ Muriel Spark