Scriu aici ,ne stiiind daca ceea ce am trait este cu adevarat o poveste de dragoste sau o simpla inchipuire a unui copil,scriu desii ma doare inca fiecare clipa de fericire care acum a devenit un spin infipt adanc in sufletul si amintirea mea.
Scriu in onoarea nefericirii sau in numele fericirii pe care am trit-o atunci.Atunci cand ceva te-a facut fericit nu e loc de regrete...insa ele se cuibaresc in suflet nelasand loc pentru rezerve.
Nu stiu ce a insemnat pentru multi prima iubire,primul sarut prima lacrima varsata din dor,din neputinta din dragoste sau poate doar din atasament ...
L-am cunoscut intr-o seara,nu orce seara ci chiar in Vinerea Mare la biserica.Nu a fost dragoste la prima vedere de fapt primul meu gand a fost "Dragutz dar nu as sta in viata mea cu el"eu o fata timida si un pic mai retrasa ,adica aveam grupul meu de prieteni din care facea parte si 2 veri ai lui.Nu sunt pioasa de fel asa ca am ales sa stau in curtea bisericii cu pietenii de cet sa asist la slujba religioasa.Dupa un timp el a plecat.Unul din verii lui a incercat sa ne faca cunostinta "lipeala"cum s-ar zice si a2a zi a reusit.
Prima data cand l-am privit in ochi lumina soarelui de aprilie il facea sa para un inger.Are niste ochi minunati albastru spre verde care se schimba in functie de anotimp.Am trait clipe de vis a fost ca o reverie care a durat 3 zile ca in povesti.Nu mai simteam altceva,nu mai conta altceva eu si el.
Vestea ca trebuie sa plece m-a izbit ca o furtuna. 180 de km care sa ne desparta,nu era un lucru simplu pentru 2 copii.Dar ne-am jurat sa ramanem impreuna chiar si dupa ce pleaca si o vreme am rezistat.Ajunsesem sa vbim la telefon ore intregi 1600 de minute nu ne ajungeau intr-o saotamana dar totusi incet distanta isi facea simtita prezenta ne departam si nu era nimic la fel ...De multe ori incepeam sa plang din orice eram asa stresata.Incepusem sa ne certam si cam asa a fost ultima luna din relatia asta...
Intr-o zi m-a sunat si mi-a zis ca e cu altcineva,m-a durut atat de tare incat am plans pana nu am mai putut a fost un soc .Bunicul sau se imbolnavise iar eu in perioada aceea incercasem sa fiu alaturi de el ii dadeam cate 30 de sms-uri pe zi in care ii scriam tot ce imi treacea prin cap mai tarziu am aflat ca nici nu le citea.Totusi nu i-am purtat ranchiuna am vorbit cu el in continuare dar cu o raceala care a pus o bariera intre noi.Mai tarziu m-a sunat mi-a spus cat regreta ca m-a mintiot ca de fapt nu era cu nimeni dar ca il stresam.Atunci a fost adevarata durere ...durerea de a simtii ca cele mai bune intentii nu erau apreciate...
Atunci mi-am dat seama ca el pentru mine nu a simtit iubire ci orice altceva ar fi simtit nu a fost un sentiment sincer.
Vorbim acum rar dar nu cred ca vreodata va fi ceva ..nu as mai accepta sa vars vreo lacrima pentru baiatul care m-a desconsiderat atat de tare ...
acum am o relatie de peste un an.Dar,stiti cum e :prima dragoste nu se uita niciodata!





Asta este povestea mea pe scurt!Va rog daca va puteti exprima parerea ...
Multumesc frumos ...

publicata in 2011-06-23

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'I love you - those three words have my life in them.'
  ~ Alexandrea to Nicholas III
• 'Bitterness imprisons life; love releases it. Bitterness paralyzes life; love empowers it. Bitterness sours life; love sweetens it. Bitterness sickens life; love heals it. Bitterness blinds life; love anoints its eyes.'
  ~ Harry Emerson Fosdick
• 'Love is an attempt to change a piece of a dream world into reality.'
  ~ Theodor Reik