.... A inceput acum cel putin 10 ani. imi aduc aminte ca a fost cel mai fericit moment din viata mea cand l-am descoperit pe El si dupa ce am schimbat doar cateva cuvinte... Mi se parea imposibil sa existe un asemenea baiat! Era inalt, slabut, frumos, timid si indraznet, cu o privire intensa, indrazneata si patrunzatoare, si cu niste ochi incredibil de tristi... M-a surprins incredibil de placut cand l-am descoperit doar din primele discutii. Aveam impresia ca ne stim de multa vreme si in sfarsit uite ca ne-am si intalnit, ca suntem prieteni foarte de incredere si foarte vechi. Si am aflat apoi ca avea prietena, ma rog, iubita... Eu eram singura... Soarta a facut ca eu s-o cunosc pe iubita lui de-atunci si am fost foarte socata sa aflu ca ei doi sunt iubiti, adica vazandu-l pe el si stiind-o oarecum pe ea, era imposibil sa-mi imaginez macar ca ei doi pot fi iubiti, pentru ca in viziunea mea nu se potriveau deloc. M-am gandit atunci ca-i doar o toana de-a lui si ca Dumnezeu m-a scos in calea lui "sa-l lumineze" de acum inainte in alegerea iubitelor din viata lui, fractiuni de secunda imi amintesc ca mi-a trecut prin cap ceva gen "deschide ochii, nu fi prost ca restul baietilor, ca nu sexul are locul 1 intr-o relatie, tie iti trebuie cel putin o fata ca mine, sper sa nu te trezesti prea tarziu", dar nu i-am spus cu voce tare. Din nou soarta a facut sa nu mai vorbim ceva vreme ca apoi sa ne aduca din nou impreuna, sa ne intalnim adica. Eu cred ca veneam de la scoala, iar el cara un pc pt cineva intr-un camin, P25 parca, dar nu mai sunt sigura. Avea o sapca pe cap si parul putin lungut si usor ondulat ii iesea pe sub ea. Eu l-am strigat si acum simt ca parca l-a strigat Soarta atunci. :)) El nu ma vazuse :(, dar il vazusem eu :) si eram bucuroasa sa-l revad. In mizeria umana colcaita din jurul meu, el aparea ca o mica oaza de liniste doar prin simplele discutii... Asa simteam atunci... L-am strigat, eram asa bucuroasa, el s-a intors, nu parea asa bucuros, cel putin asa imi aduc aminte ca l-am simtit eu... L-am intrebat voioasa ce mai face si el mi-a raspuns ca bine. L-am intrebat doar la misto ce-i mai face iubita, el mi-a raspuns serios ca s-a insurat...cu ea evident! Am simtit ca lesin si ca-mi fuge pamantul de sub picioare si iar imi aduc aminte ca mi-am zis in gand: " Prostule, nu ai auzit ce ti-am zis atunci? Dumnezeule, esti la fel ca restul... :(" Insa m-am auzit spunand: "A, felicitari, casa de piatra!" sau cam asa ceva. Am schitat un zambet oribil, il simteam, nu stiu cat de fals l-a simtit el, insa tin minte ca m-a intrebat despre mine si unde mai stau. I-am raspuns ca tot acolo stau si mi-a zis ca o sa ma caute. Imi aduc aminte ca m-am uitat la el fix si scurt si am gandit: "Acuma esti si porc??? Ce ma mai cauti dupa ce te-ai insurat??" In schimb m-am auzit spunand zambind: ok, hai ca mai vorbim ca ma grabesc si eu. Nu mai stiu daca am facut schimb de nr de tel, dar, data fiind situatia, eu cred ca nu. S-a intamplat sa ma sune si eu sa-i raspund la tel nestiind al cui e nr. Cred ca daca stiam nr lui de tel sigur nu-i raspundeam. Norocul lui a fost ca motivatia a fost ca fusese ziua lui si voia sa faca cinste, altfel sigur nu ne intalneam iara fata-n fata. :)) Am avut incredere in el normal, ma gandeam ca cine se insoara e mult mai responsabil si mai serios, na, ca are o familie. Am iesit la un suc, eram singura fata de la masa, vai ce penibil m-am simtit, bine ca mi-am controlat cat de cat emotiile si am reusit sa fiu dura cand a fost nevoie :)). Dar si el a fost ok, nu m-a pus in situatii stanjenitoare fata de ceilati sau ceva. M-a condus apoi acasa si cred ca atunci m-a intrebat daca vreau sa mergem la mare, nu mai stiu exact... Va vine sa credeti ca mai am si acum acasa blugii de i-am purtat la acea intalnire cu el?? :)) Trebuie sa vad insa daca mai intru in ei :D:D:D Camasa n-o mai am, am dat-o cuiva ca nu mai era la moda. Povestea mea de iubire e lunga si e mult de povestit si inca nu sunt pregatita sa expun public toate detaliile, pentru ca-s intime si ale mele si tin foarte mult la fiecare farama de timp pe care am reusit s-o impart cu el si nu sunt dispusa s-o impart cu restul lumii. Ce trebuie voi sa stiti este ca iubirea adevarata exista doar o singura data in viata si stii cand o intalnesti, si indiferent daca initial ai trecut pe langa ea, Dumnezeu e bun si ti-o readuce in cale. Trebuie doar sa te apleci s-o culegi. Nu cred in jumatati de iubire, adica sa fii implicat intr-o relatie chipurile in care doar unul iubeste, celalalt nu. Nu cred ca Dumnezeu face asta, ci noi singuri facem alegerile astea. Si nu cred ca exista o relatie in care unul iubeste si altul nu. Cu siguranta relatia aceea se va destrama, iar cel care credea ca a iubit se va trezi " ba da prost am fost, cum naiba ca nici n-am iubit nici eu!!" In fine, sper ca v-a placut povestea mea, iar eu continuu sau continui (cum scrie iubitul meu :)) :D sa-mi iubesc iubirea la fel ca la inceput sau poate chiar mai mult ca atunci, desi au trecut multi ani de-atunci. Pt tine iubirea mea, sper sa te gandesti la mine cel putin cat ma gandesc eu la tine si sa ma doresti cel putin cat te doresc eu pe tine si sa ma iubesti cel putin cat te iubesc eu! Pt tine ingerasul meu de baiat si sufletelul meu cel mai drag si mult iubit: te iubesc cat un infinit de vieti si te doresc cat infinitul infinitului!!! Te ador viata mea!

publicata in 2013-04-14

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'True love cannot be found where it truly does not exist,
  Nor can it be hidden where it truly does.'
  ~ Anonymous
• 'Love is like war,
  Easy to begin but hard to end.'
  ~ Anonymous
• 'Love cures people, the ones who receive love and the ones who give it, too.'
  ~ Karl A Menninger