Septembrie 2011…început de an universitar.
Aveam o relaþie care durase 3 ani, 3 ani de fericire si in acelasi timp durere, deoarece nimic nu era reciproc. Am iubit doar eu, si cu toate astea nu puteam sa-i permit sa plece din viata si sufletul meu. Ce sa zic, a fost o dragoste cu arome copilaresti!
Totul a durat pina într-o zi, cind a aparut EL...un bãiat care îl admiram incã din primul an de facultate. Era doar o simpla admiratie pt EL, deoarece eram conºtientã ca sunt deja implicatã într-o relatie, ºi nu aveam dreptul la nimic.
Atunci însã, la inceput de septembrie 2011 a apãrut mai activ în viaþa mea, deoarece am început sã locuim în acelaºi cãmin. La momentul respectiv ambii fãceam practica într-un sat din apropierea Chiºinãului, astfel circulam împreunã în fiecare zi. Respectiv, se construiau ore întregi de discuþii, schimb de pãreri ºi, respectiv cîte o ieºire nevinovatã prin oraº
Serile în care mã duceam sa mã pregãtesc pt ore în sala de lecturã, se transformau în seri petrecute împreunã cu EL. La facultate, cu toate cã eram în grupe diferite, orele de teorie le petreceam împreunã în acelaºi auditoriu. Discutam necondiþionat prin mesaje, ºi ne priveam continuu. Zburam, eram fericitã cã a apãrut în viaþa mea CEL care l-am admirat timp de un, iar în acelaºi timp încã luptam cu relaþia precedentã, luptam cu unele trãiri interioare.
Astfel, a fost creat începutul unei relaþii, începutul vieþii mele, care mai apoi s-a transformat într-un calvar...
EL s-a îndrãgostit...mã fãcea cea mai fericitã...era mereu lîngã mine. Simþeam în sfîrºit fericirea de a fi iubitã, apreciatã ºi în acelaºi timp respectatã. Cu toate astea, oricum simþeam un gol imens în sufletul meu, pt ca Nu-l iubeam...Iar asta mereu a fost un impediment destul de important pt amindoi în a simþi fericirea pe deplin.
Mereu am conºtientizat cã e un bãiat bun, ºi trebuie sã fac orice pt a-i rãsplãti iubirea cu care mereu mã mîngîia cînd mã simþeam mai rãu, modul deosebit în care avea grijã de mine ºi mã apãra de toatã invidia din jurul nostru. În tot acest timp, speranþa ºi credinþa în Dumnezeu nu a lipsit niciodata din sufletul meu. Zi de zi mã rugam Domnului, îl imploram sã mã ajute sã mã îndrãgostesc, sã-l fac la fel de fericit cum mã fãcea el. Spre fericirea sau tristeþea mea, Domnul nu a rãmas indiferent la rugãciunile mele, m-a fãcut sã mã îndrãgostesc cu toatã fiinþa mea, ºi sã-l iubesc mai mult decît propria-mi persoanã, ºi propria viaþã.
Acesta a fost începutul Fericirii Noastre, începutul unei poveºti de dragoste care ne fãcea pe ambii sã zburãm...neºtiind ce urma sã se întîmple!!!
Am trãit împreunã 2 ani universitari, 2 ani de dragoste, cu toate cã au existat ºi supãrãri, ºi certuri, de altfel, ca în orice cuplu normal. Am locuit împreuna, mergeam la facultate împreunã, ne distram împreunã, ºi deoarece eram la aceiaºi facultate, aveam prieteni comuni, ceea ce ne fãcea povestea ºi mai frumoasã ºi interesantã.
Am iubit cu adevãrat, am iubit matur, toate astea fiind trãiri reciproce.
Eram cea mai fericitã, cea mai împlinitã, ºi simþeam cã am lîngã mine cel mai tandru bãrbat din lume!!!
Aveam impresia ca totul va dura la nesfîrºit, cã ne vom iubi „pînã cînd moartea ne va despãrþi”...ceea ce s-a dovedit a fi doar niºte iluzii...((( niºte iluzii amare!!!
Ajunºi în momentul în care ambii am finisat facultatea, am hotãrît de comun acord ca totuºi rãmînem împreunã în Chiºinãu pentru a da la master, pt a ne gãsi un serviciu ºi toate astea pt a ne pãstra dragostea ºi fericirea de a fi împreunã.
Totul a durat pînã într-o searã, în care m-a telefonat sa-mi zicã cã nu mai dã la master, din niºte motive cît se poate de banale, însã asigurîndu-mã cã, cu toate astea dragostea noastrã nu are de suferit. Am plîns mult, nu ºtiu, poate pt faptul ca inima mea a simþit ca e Începutul unui Sfîrºit. În noaptea ceia nu am închis un ochi, am plîns continuu..., cred cã sufletul meu oricm a ºtiut cã toate promisiunile lui sunt doar niºte vorbe aruncate în vînt.
Eram incã în vacanþã, eram la þarã, cînd cam peste 2 sãptãmîni de la promisiunile fãcute, mã anunþã cã relaþia noastrã nu mai are nici un viitor...cã dragostea devine imposibilã la distanþã.
La început nu puteam sã cred în toate cîte se întîmplau, nu vroiam nicidecum sã realizez cã da, întradevãr totul s-a sfîrºit, ºi cã nu mai existã nici un NOI.
Au fost niºte momente teribile, plingeam nopþi ºi zile întregi.
Toatã suferinþa mea s-a triplat în momentul în care am aflat cã în nici mai mult nici mai putin de o sãptãmînã din momentul în care m-a anunþat ca nu mai suntem împreunã, avea deja pe altcineva.
Eu oricum incercam sã-l sun, sã-l caut cãci nu puteam sã exist fãrã vocea lui...de fiecare datã rãspunsul însã era unicul „lasã-mã în pace , sunt deja fericit lingã alt cineva...”!!!
Simþeam o durere insuportabilã, simþeam cã totul se prãbuºeºte în jurul meu, simþeam ca viaþa nu mai are sens pt mine.
Lacrimile nu se sfîrºeau nici o data de pe chipul meu...Am trãit niºte zile de coºmar, zile în care nu-mi doream decît sã mã sfîrºesc cît mai repede pt a nu mai simþi nimic.
Timp de un an deja, merg pe strãzile care o data mi-au gãzduit fericirea, ºi nu mai vãd nimic în jurul meu, totul e atît de pustiu ºi întunecat fãrã el...
Indiferent la timpul tecut, simt aceeaºi durere, aceleaºi sentimente care imi mistuie sufletul...
Nici pînã acum nu am reuºit sã-l uit, sã trãiesc liniºtitã, cu atît mai mult nu mai stiu ce înseamnã sã fiu fericitã...
Mi-e dor de el cntinuu, mi-e dor sã-l vãd cît de puþin...dar ºtiu cã e IMPOSIBIL.




publicata in 2013-08-05

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'The opposite of love is not hate, it's indifference.'
  ~ Elie Wiesel
• 'Life without love is like a tree
  Without blossom and fruit.'
  ~ Kahlil Gibran
• 'Love is like war,
  Easy to begin but hard to end.'
  ~ Anonymous