Septembrie 2010…început de an universitar.
Aveam o relație care durase 3 ani, 3 ani de fericire si in acelasi timp durere, deoarece nimic nu era reciproc. Am iubit doar eu, si cu toate astea nu puteam sa-i permit sa plece din viata si sufletul meu. Ce sa zic, a fost o dragoste cu arome copilaresti!
Totul a durat pina într-o zi, cind a aparut EL...un băiat care îl admiram incă din primul an de facultate. Era doar o simpla admiratie pt EL, deoarece eram conștientă ca sunt deja implicată într-o relatie, și nu aveam dreptul la nimic.
Atunci însă, la inceput de septembrie 2011 a apărut mai activ în viața mea, deoarece am început să locuim în același cămin. La momentul respectiv ambii făceam practica într-un sat din apropierea Chișinăului, astfel circulam împreună în fiecare zi. Respectiv, se construiau ore întregi de discuții, schimb de păreri și, respectiv cîte o ieșire nevinovată prin oraș
Serile în care mă duceam sa mă pregătesc pt ore în sala de lectură, se transformau în seri petrecute împreună cu EL. La facultate, cu toate că eram în grupe diferite, orele de teorie le petreceam împreună în același auditoriu. Discutam necondiționat prin mesaje, și ne priveam continuu. Zburam, eram fericită că a apărut în viața mea CEL care l-am admirat timp de un, iar în același timp încă luptam cu relația precedentă, luptam cu unele trăiri interioare.
Astfel, a fost creat începutul unei relații, începutul vieții mele, care mai apoi s-a transformat într-un calvar...
EL s-a îndrăgostit...mă făcea cea mai fericită...era mereu lîngă mine. Simțeam în sfîrșit fericirea de a fi iubită, apreciată și în același timp respectată. Cu toate astea, oricum simțeam un gol imens în sufletul meu, pt ca Nu-l iubeam...Iar asta mereu a fost un impediment destul de important pt amindoi în a simți fericirea pe deplin.
Mereu am conștientizat că e un băiat bun, și trebuie să fac orice pt a-i răsplăti iubirea cu care mereu mă mîngîia cînd mă simțeam mai rău, modul deosebit în care avea grijă de mine și mă apăra de toată invidia din jurul nostru. În tot acest timp, speranța și credința în Dumnezeu nu a lipsit niciodata din sufletul meu. Zi de zi mă rugam Domnului, îl imploram să mă ajute să mă îndrăgostesc, să-l fac la fel de fericit cum mă făcea el. Spre fericirea sau tristețea mea, Domnul nu a rămas indiferent la rugăciunile mele, m-a făcut să mă îndrăgostesc cu toată ființa mea, și să-l iubesc mai mult decît propria-mi persoană, și propria viață.
Acesta a fost începutul Fericirii Noastre, începutul unei povești de dragoste care ne făcea pe ambii să zburăm...neștiind ce urma să se întîmple!!!
Am trăit împreună 2 ani universitari, 2 ani de dragoste, cu toate că au existat și supărări, și certuri, de altfel, ca în orice cuplu normal. Am locuit împreuna, mergeam la facultate împreună, ne distram împreună, și deoarece eram la aceiași facultate, aveam prieteni comuni, ceea ce ne făcea povestea și mai frumoasă și interesantă.
Am iubit cu adevărat, am iubit matur, toate astea fiind trăiri reciproce.
Eram cea mai fericită, cea mai împlinită, și simțeam că am lîngă mine cel mai tandru bărbat din lume!!!
Aveam impresia ca totul va dura la nesfîrșit, că ne vom iubi „pînă cînd moartea ne va despărți”...ceea ce s-a dovedit a fi doar niște iluzii...((( niște iluzii amare!!!
Ajunși în momentul în care ambii am finisat facultatea, am hotărît de comun acord ca totuși rămînem împreună în Chișinău pentru a da la master, pt a ne găsi un serviciu și toate astea pt a ne păstra dragostea și fericirea de a fi împreună.
Totul a durat pînă într-o seară, în care m-a telefonat sa-mi zică că nu mai dă la master, din niște motive cît se poate de banale, însă asigurîndu-mă că, cu toate astea dragostea noastră nu are de suferit. Am plîns mult, nu știu, poate pt faptul ca inima mea a simțit ca e Începutul unui Sfîrșit. În noaptea ceia nu am închis un ochi, am plîns continuu..., cred că sufletul meu oricm a știut că toate promisiunile lui sunt doar niște vorbe aruncate în vînt.
Eram incă în vacanță, eram la țară, cînd cam peste 2 săptămîni de la promisiunile făcute, mă anunță că relația noastră nu mai are nici un viitor...că dragostea devine imposibilă la distanță.
La început nu puteam să cred în toate cîte se întîmplau, nu vroiam nicidecum să realizez că da, întradevăr totul s-a sfîrșit, și că nu mai există nici un NOI.
Au fost niște momente teribile, plingeam nopți și zile întregi.
Toată suferința mea s-a triplat în momentul în care am aflat că în nici mai mult nici mai putin de o săptămînă din momentul în care m-a anunțat ca nu mai suntem împreună, avea deja pe altcineva.
Eu oricum incercam să-l sun, să-l caut căci nu puteam să exist fără vocea lui...de fiecare dată răspunsul însă era unicul „lasă-mă în pace , sunt deja fericit lingă alt cineva...”!!!
Simțeam o durere insuportabilă, simțeam că totul se prăbușește în jurul meu, simțeam ca viața nu mai are sens pt mine.
Lacrimile nu se sfîrșeau nici o data de pe chipul meu...Am trăit niște zile de coșmar, zile în care nu-mi doream decît să mă sfîrșesc cît mai repede pt a nu mai simți nimic.
Timp de un an deja, merg pe străzile care o data mi-au găzduit fericirea, și nu mai văd nimic în jurul meu, totul e atît de pustiu și întunecat fără el...
Indiferent la timpul tecut, simt aceeași durere, aceleași sentimente care imi mistuie sufletul...
Nici pînă acum nu am reușit să-l uit, să trăiesc liniștită, cu atît mai mult nu mai stiu ce înseamnă să fiu fericită...
Mi-e dor de el continuu, mi-e dor să-l văd cît de puțin...dar știu că e IMPOSIBIL.




publicata in 2013-08-05

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'No man is truly married
  until he understands
  every word his wife is NOT saying.'
  ~ Unknown
• 'To keep your marriage brimming,
  With love in the loving cup,
  Whenever you're wrong, admit it;
  Whenever you're right, shut up.'
  ~ Ogden Nash
• 'To live is like to love -
  all reason is against it,
  and all healthy instinct for it.'
  ~ Samuel Butler, Life and love