Intr-o seara vorbeam si m-a surprins..m-a sarutat,dar ce sarut....nu ma puteam desparti de el,am uitat de tot si toate..In momentul ala nu mai eram buna de nimic,nu ma asteptam sa se intample asta...i-am spus ca nu trebuia sa facem asta,ma simteam vinovata,cu toate ca inima mi-o luase razna.Am plecat tulburata,am plans,nu puteam crede,nu-mi inchipuiam ca el m-ar putea place,in minte imi veneau numai ganduri sumbre....fosta relatie cu prietenul lui,faptul ca C era insurat,ceea ce vor spune prietenii etc...tot drumul pana acasa mi-am facut procese de constiinta,nu stiam ce sa fac mai departe....dar eram si fericita.Era omul perfect pt mine,matur...imi dadea cele mai bune sfaturi,ii pasa de mine,era altfel...chiar si acum cand scriu am lacrimi.El spunea ca nu se mai intelege bine cu a lui acasa,nu mai simtea nimic pt ea,ca sta cu ea pt copil,iar eu nu puteam crede asta...insistam ca el sa se gandeasca bine ce face.Eu nu puteam sta intre el si familia lui.De multe ori i-am spus ca as vrea sa am mai multa incredere in el in ceea ce o privea pe sotia lui.Nu stiam exact ce simtea pt mine,desi imi spunea,dar mereu imi venea in minte imaginea cu el si familia lui si dadeam inapoi....statea cu ea in casa,de unde sa stiu ce facea?Eram indragostita...nu voiam sa ma despart de el,mi-era bine asa....au trecut 8 luni,dupa care el a fost mutat cu munca...Am plans,de atunci stiam ca o sa ne vedem mai rar..M-am despartit de el la scurt timp,se facusera 9 luni aproape...plangeam si nu ma opream,desi eu am fost cea care a pus punct.Nu mai puteam accepta situatia,el nu putea sta cu amandoua...tragea prea mult de timp si eu am hotarat asta,desi m-a durut f tare si pe el la fel...m-a cautat,nu i-am mai raspuns urmatoarele saptamani.Nu pot sa-l uit.Orice melodie din perioada noastra ma face sa plang,orice amintire cu el,desi au trecut 2 ani.El in 2 ani m-a tot cautat,am vorbit prin mesaje si pe internet,voia sa ne vedem,iar eu il refuzam cu durere in suflet,stiam ca el nu va renunta niciodata la familia lui pt mine.Ultima data am vorbit acum 3 saptamani,mi-a cerut sa ne intalnim,dar nu am fost de acord,cu toate ca el mi-a zis ca stie ca inca il iubesc si sunt constienta ca nimeni nu va fi ca el,C al meu...Nici el nu m-a uitat,mi-a spus ca numai la mine ma gandesc?la ceea ce simte el nu?ca m-a pierdut.....Nu stiu ce sa fac.am vrut sa lupt sa-l am din nou,dar ma lovesc mereu de constiinta mea ca de un zid.Nu-mi vine sa cred ca nu-l pot uita,cu toate ca in timpul asta am mai avut niste relatii de scurta durata.Ma gandesc la el mereu,stiu unde lucreaza,m-as duce intr-un suflet la el,dar ma opresc...Nu credeam ca asa este iubirea,as da orice sa-l am din nou langa mine.Este greu....

publicata in 2011-08-03

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'A simple I love you means more than money ...'
  ~ Frank Sinatra
• 'True love cannot be found where it truly does not exist,
  Nor can it be hidden where it truly does.'
  ~ Anonymous
• 'To love and be loved is to feel the sun from both sides.'
  ~ David Viscott