Sunt momente in viata cand durerea este pretutindeni . Simti ca nu mai ai forta sa faci nimic ,desi ar trebuii sa faci atat de multe.Undeva in interiorul tau parca cineva iti zbiara si te pune pe tine insati la respect.Vrei sa respiri ,dar te sufoci.Vrei sa zbori ,dar te faci de piatra.Te intrebi ce se intampla cu tine ,ce naiba este cu inima ta,de ce a devenit de piatra ,iar sufletul de ghiata.Mintea iti devine neincapatoare de tot felul de ganduri .Nu te mai poti concentra si parca ti-au ruginit toate incheeturile.Pui capul pe perna rece si uiti sa mai dormi sau dormi cu intuneric in vise.Pasesti fara de rost in intortocheate carari si nu vrei sa vezi decat marea care te ineaca.Fiecare rana ,desi vindecata sangereaza si tu stii ca nu e tocmai bine .Strangi dintii pentru ca asta mai poti face.Zambetul tau se ascunde in infinite umbre ,iar tu privesti neputincios cum fericirea ta se transforma in calamitate in clipa de adevar.Ar trebui ca macar cei pe care ii adori sa te inteleaga ,dar putini sunt aceea care te vad fix cum esti,topita in asteptare,dezgolita de inevitabil,absorbita de freamat.Toti se intreba cum sau ce ,dar tu nici nu ii auzi pentru ca nu doresti sa auzi.Si te gandesti ca un pas ce l-ai facut a fost o alegere, desi trebuia sa fie nimic si scapi in groapa fara sa vrei.Privesti adancul ei si te intrebi unde naiba ai fost.Si se face zori desi e nopate, iar tu te repezi la oglinda si te privesti de parca nu te -ai cunoaste.Vrei ca totul sa se stearga in clipa ,dar nu poti macar tu sa opresti acesta roata care te invarte spre unde oare?Si iti pui o intrebare care tot zace in tine~daca as disparea cine ar plage si cat?~.Si te inchizi in camara in care nimeni nu mai poate intra .Si fereci inima cu infinite lacate ca nu cumva cineva sa mai intre.Si brusc constati ca ar fi foarte usor daca ai avea un umar pe care sa plangi,doua brate ce sa te stranga la piept si o inima care sa te inchida in ea pentru eternitate.Ai fi mult mai bine daca ai putea sorbii infinitul alaturi de cineva care sa -ti devina totul.Si ceri toate acestea ca si cand ai vrea sa pui o bariera oglinzii care reflecta ce -a strans sufletul si inima care cred ca ar fi trei metrii deasupra cerului in infinit de anotimp al fericirii.Poate ti-e prea frica sa spui toate acestea cu voce tare,poate ti-e frica sa exclami pentru ca urasti sa fii dezamagita ,urasti sa mai gusti ceva ce iti face rau si mai cu seama urasti sa pierzi ceea ce ar putea insemna totul pentru tine.Si poate ca exista cineva undeva care te-ar putea intelege asa cum doresti ,dar..ti-e teama sa deschizi aripi,ti-e teama sa evadezi din tine insati.Ti-e teama sa te dezmortesti si sa simti caldura.Si ajungi in anii inainte cand nimic nu era problema si viata era roz dar..deodata cobori cu gandul acolo unde nu ai dorii sa mai ajungi nici in vise nevazute.Si nu esti capabil sa urasti sau sa pui etichete ,dar te gandesti cum ar fi fost daca sau cum ar fi daca ?Apoi momentul acela in care zici clar ~STOP!~.Te intrebi ce gust ar avea fericirea daca?ce gust ar avea clipele daca?ce gust ar avea noptile daca?Cum ar fi lumina daca?Cum ar seca marea ta daca?Ce culoare ar avea anotimpul tau daca?Te intrebi ,dar refuzi sa iti raspunzi!Ti-e teama sa raspunzi!Oare de ce? E greu sa te lupti cu cineva mai puternic decat tine!E foarte greu sa te lupti cu valurile pe care te poarta viata.Crezi ca ai facut tot ceea ce ai putut sa ajungi undeva ,dar nu chiar tot!Puteai sa faci mult mai mult si de ce oare nu ai facut?Apoi e acel declik care te poarta in lumea fara de nume si cineva iti sopteste brusc ~STOP~!O mana se uneste cu cealalta si multe alte se unesc .Vocea capata rezonata si insiruirile de cuvinte devin brusc cu sens!Nu vrei sa sfraseasca aceea clipa,nu vrei decat sa te dezmortesti din una si asa amortesti in alta.E ceva ce penduleaza cu forta precum gravitatia unui magnet asupra unei bucati de fier.Esti tu fierul si un el magnetul ce te atrage in eternitate .Poate ca de acest lucru aveai nevoie sa devii cu adevarat tu insati,de un cineva care sa iti amintesca cine esti cu adevarat, !Poate ca era si timp sa te vezi plina de ramuri inverzite si flori parfumate.Poate ca era si timpul sa se retraga marea si sa apara soarele!Poate ca era si tipul sa cearna ploi de fericiri ..Si .. de mana cu acel cineva sa constati ca amorteala a fost precum moartea ,iar dezmortela precum renasterea din neant!Si prinzi aripi ,apoi zbori usor precum un fluture in ziua sa de viata si alaturi acel cineva care ti-a dat putere sa zbori!!Tu devii usoara,usoara!Deschizi ochii si constati ca nu este vis!Inchizi ochii si chiar traiesti un vis!Un vis ferice ce nu se va sfarsi niciodata!Un fluture ce va zbura o eternitate alaturi de acel el care a devenit puterea ta de a zbura!!Si sa nu fie decat un miraj ,desi trebuie sa fie miraj,mirajul fericirii eterne! Ana-Maria..7.12.2014

publicata in 2014-12-07

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Let those love now who never loved before; Let those who always loved, now love the more.'
  ~ Thomas Parnell
• 'When you love someone, all your saved-up wishes start coming out.'
  ~ Elizabeth Bowen
• 'Love doesn't just sit there, like a stone; it has to be made, like bread, remade all the time, made new.'
  ~ Ursula K Le Guin