Deci, sa incep, ma numesc Rebecca, am 19 ani si sunt din Romania, mama mea a murit pe cand eu aveam 3 ani si am ramas singura cu tatal meu, Adrian. Nu a mai vrut sa.si refaca viata dupa moartea mamei, a suferit foarte mult, timp de 4 ani nu a mai dorit sa aiba deaface cu o femeie inafara de mine, fetita lui. Pe cand avem 16, s-a imbolnavit, CANCER! Cand am auzit am avut impresia ca lumea mea se prabuseste, ca totul se termina aici, simteam ca mor, dar nu trebuia sa afisez astfel de sentimente in fata tatalui meu, nu puteam sa.l fac sa sufere si mai mult, am incercat sa fiu puternica, macar in fata lui, sa.i arata cu putem merge mai departe, dar el nu dadea niciun semn ca ar vrea sa mearga mai departe. Avea 40 de ani si isi dorea sa moara, se vedea pe chipul lui, era distrus! Numai stia ce sa faca! Imi doaream sa.l ajut cumva, dar nu aveam cum, eram doar un copil de 16 ani, tot ce imi doream era sa se faca bine, atat! El inceta pe zi ce trece sa lupte. Ma refugiasem in mine, aveam nevoie de cineva care sa ma inteleaga, care sa vorbeasca cu mine, sa ma faca sa zambesc. Ma rugam la Dumnezeu ca tat sa se faca bine, sa mearga mai departe, imi spunea mereu ca sunt o fata desteapta, ca o sa ma descurc si singura, asta ma facea de fiecare data sa plang, numai suportam, puteam sa jur ca n.o sa moara el si o sa mor eu! Nimeni nu ma intelegea, nu puteam vorbi cu nimeni, imi era rusine de cine eram, eram o lasa! Trebuia sa cumparam atatea pastile, si situatia noastra financiara era distrusa. Nu aveam bani nici sa trecem strada. Am decis sa fac si eu ceva, sa pot castiga si eu niste bani, sa.l pot ajuta pe tata, trebuia sa fac ceva, asa ca m.am dus ca bona la o familie din satul apropiat. Nu prea aveam relatii prea bune cu acea familie, ne considerau mai jos ca ei, cu toate ca aveau dreptate, ei aveam bani, erau cineva, aveau diverse firme, femeia din acea casa era avocata, deci, cred ca va imaginati ce casa aveau. Era colt de rai acolo. De ce m.am dus acolo? Am crezut ca daca ei au destui bani, poate bani pe care o sa.i primesc o sa fie de ajuns pentru medicamentele tatalui meu, erau niste oameni foarte inganfati, si un fiu la fel de nesuferit ca si ei, el fiind cel mai mare, avea 18 ani, Alexandru, dar, fiul cel mai mic, Cristi, de 1 anisori si 6 luni, era foarte dulce, nici nu.ti venea sa crezi ca e inrudit cu asemenea fiinte, ma si mir ca mama lor a acceptat sa vin sa am grija de copilul ei, nu s.o fi speriat ca.i cade rangul? In orice caz, era prima mea zi aici, si chiar nu vroiam s.o dau in bara, vroiam sa mearga totul cat mai bine, ajunsa aici, ciocan la usa, imi deschide usa sotul, Marcel, ma invita inaurtu si imi arata camera copilului, acolo era mama acestuia Ioana statea cu el, aces copil se trezeste destul de devreme, mi.a spus sa am mare grija de el cat sunt eu plecati la munca, era ora 7:00 dimineata si jur ca eram rupta de oboseala, dar trebuia sa fac efortul asta pentru tata, celalat fiu al Ioanei ramase acasa, groaznic! Nici nu suportam sa dau ochii cu el, avand in vedere ca am fost impreuna in scoala generala si ca facea misto de mine cand purtam ochelari, sau de cum ma imbracam, ma facea sa.l rasc si mai tare,m normal, eu nu puteam sa ma imbrac le fel ca si ceilalti copii, eu nu aveam banii pe care ii aveau ei, nu eram nici cea mai mare desteapta, dar aveam ici cea mai proasta, incercam sa invat cand puteam, si asta pe sarite, tatal meu se ducea la munca, la o spalatorie de masini, iar eu ramaneam cu restul casei, trebuia sa fac curat, trebuia sa mananc ce apucam din frigider, care mai mereu era gol, nu ma pricepeam la gatut deloc, in ciuda faptului ca eram doar un copil de clasa a 6 a care totusi macar cartofi prajiti trebuia a sti sa faca, nu ma pricepeam. Alex intra in camera unde ma aflam eu cu copil si ma priveste timp de cateva secunde, apoi imi spune "Buna" si pleaca, era un moment destul de ciudat, el nici macar nu ma priveste cand trecem unul pe langa altul, dar totusi, ma aflam in casa lui, avand grija de fratele lui mai mic. Trebuia sa stau acolo pana la 16:00 in fiecare zi din vacanta, era inceputul lui iulie, deci aveam ceva de stat, se facuse ora 12:00 si simteam ca mor, copilul dulce care parea a fi Cristi s.a doedit un baietel foarte agitat si plin de viata, trebuia sa.l culc pana la urma, sa ma linstesc, i.am dat sa manance si apoi l.am culcat, in speranta ca v.a dormi macar o ora. Sa ma pot linisti putin, Alexandru, intra din nou in camera dupa 5 ore de disparitie, parea obosit, si in cele din urma, odata in viata, am reusit sa formam un dialog, ceea ce mi se parea destul de ciudat, daca stam sa ne gandim, noi nici in ochi nu aveam placerea de a ne privi si un dialog? Era deja mult prea mult.
- Hei!
- Buna!
- Esti o dadaca destul de buna!
- Multumesc!
Wow, m.a complimentat? Nu credeam ca din gura aia poate iesi si altceva decat diverse jigniri si injuraturi. Avand in vedere ca el mereu vrea sa para ceea ce nu e, vrea sa arata ca e ceva gen "bad boy", dar e doar un fraier, vrea sa isi asigure o reputatie de baiat rebel, prin nenumarate chestii: "tigarile, bautura, conficturile, batjocora fata de alte persoane, etc."
- Ce mai face tatal tau?
- E bine.
- Ok. Ma bucur pentru el!
Parea destul de ciudat, vorbea blad, si era si dragut, deci putea sa fie si altfel decat javrea ordinara si jegoasa pe care o afisa in fiecare zi.
- Multumesc! Din nou.
Parea distras, privea peretele de langa el de parca ar fi fost prima data cand ar fi vazut un perete, ceva era suspect.
- Ce.ai patit?
- Nimic.
- Ba da,pari nelinistit.
- Ti se pare.
- Serios? altceva mai bun n.ai gasit, adica numai imi vorbesti urat si privesti peretele ala deparca ar fi prima data cand l.ai vazut.
- E, n.am nimic. Sunt doar obosit.
- Aa.
- Ma duc sa ma odihnesc putin.
- Bine.
Deja ma speriasem, era deja prea mult, nu mi se parea bine deloc, ma minte! Stiu asta! Dar ce nu stiu e de ce imi pasa asa de mult, adica el e un nesuferit. Era ora 15:30 si Cristi inca dormea, semn ca era destul de obosit dupa ce ma alergase prin toata casa si credetima era o casa uriasa. M.am dus pana la bucatarie sa beau putina apa, Alex era acolo, parea abatut. Am decis sa nu.l bag in seama, imi era teama ca blandetea si calmul cu care mi.a vorbit sa nu fi fost doar de moment. Asa ca nu vroiam sa ma cert cu el sau sa aud o jignire din partea lui, ma multumea linistea. Dar in cele din umra el observa asta, si cu acelasi calm vorbi cu mine.
- Ce ai esti suparata pe mine?
- Nu.
- Dar de ce nu imi vorbesti?
- Imi era teama sa nu devi din nou la fel de vulcanic si nesimtit.
Un zambet i se schita pe fata semn ca era amuzat de ceea ce am spus.
- Nu stai linistita!
- Bine.
Vroiam sa ies pe usa, dar ma opri.
- Te rog mai stai, Cristi o sa mai doarma putin timp, probabil pana o sa apara parinti mei.
- Bine.
Am spus destul de timida. Ii raspundeam sec. Mai mult de un cuvant nu scoteam pe gura. M.am asezat langa el, dar nu spunea niciunul nimic, ma privea lung, nu ma uitam la el, dar totusi se vedea cu coltul ochiului cat de atent era la mine.
- De ce te uiti asa la mine?
- Nu stiu, esti frumoasa.
- Multumesc!
De data asta am spus.o destul de incet, timida, simtindu.ma ciudat, mi s.a mai spus asta pana acum, dar nu ma asteptam de le el.
- Ai niste ochi foarte frumosi!
- Multumesc! Din nou.
Si mie imi plac ochii mei avand in vedere ca sunt albastri. Dar mi se parea ciudat ca aud asta din gura lui. Am stat putin si am reflecatat asupra cuvintelor lui, apoi am realizat ca defapt, el doar radea de mine. M.am revoltat.
- Auzi, ce e in neregula cu tine?
Paream destul de serioasa si furioasa si chiar eram. Baiatul asta chiar era un nesimti!
- Nimic, de ce?
- Cum de ce? Faci misto de mine in continu! Nici nu stiu de ce am vrut sa vin sa lucrez aici, puteam oricand sa gasesc alta casa.
- Dar ce ai?
- Ce am? Nu vezi ca in continu iti bati joc de mine? Te porti dragut, apoi revii tu cel enervant si rau!
- Bine, ti.am facut un compliment, ce nu esti obisnuita?
Ma durea ceea ce mi.a spus. Ma jignise, din nou.
- Vezi, iar m.ai jignit!
- Pai tu ne vezi cum faci la un compliment?
Tipam atat de tare incat se trezise cel mic, plangea destl de tare, am fugit la el sa.l linistesc, in cele din urma, au aparut si parinti, mi.au oferit un milion si mi.au ultumit. era destul de fericita si multumita de bani. Era destul de bine. Nu prea mai vroiam sa ma intorc acolo. Dar trebuia s.o fac. Primisem destui bani. dar am stat si destul de mult acolo. am ajuns acasa, dar tata nu era. In casa intrase un vecin, eram destul de speriata.
- O, ai venit.
- Da, ce s.a intamplat?
Eram destul de speriata de ce se intampla si foarte confuza. Nu intelegam nimic.
- Tatal tau.
- Ce? Ce e cu tatal meu?
Simteam cum fierbe sangele in mine, cum fierb de curiozitata si nerbdare, sdar si de teama, oare ce imi v.a spune?
- Este la spital.
- Ce? De ce?
- A lesinat?
- Cum?
- Imi pare rau!
Gata! Aici se sfarseste lumea mea! Numai rezist! Jur ca mor! Nu puteam sa.l pierd si pe tata, aveam doar 16 ani, nu vreoiam sa raman singura! Nu vroiam ca tata sa plece de langa mine, eram atat de speriata, il iubesc pe tata mai mult ca orice!
- Hai cu mine la spiatal.
- Nu pot.
- Te rog!
- Nu am cum. Imi pare rau!
- Bine.
Am fugit repede spre spital, stiam depsre ce spital e vorba, era normal cel de la noi din oras, altundeva unde? Am ajuns acolo sui am intrebat de el, doctorul mi.a dat veste care m.a facut sa cad din picioare, a spus ca tata a murit! Numai aveam pentru ce sa traiesc! Eram distrusa! DISTRUSA! Nu puteam sa cred! am ramas singura! Nimeni nu mai era langa mine. Nuami am viata! Vreau sa MOR! Jur ca ma OMOR! Nu puteam sa.mi imaginez viata fara tata! Duap 2 saptamani, ma aflam la matusa mea, noi nu ne.am avut niciodata in relatii bune cu ea dupa moartea mamei mele, dar a decis ca fiind nepoata ei o sa aiba ea grija de mine. Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni. Ma mai vizita Alex, casa matusii mele se afla la cateva casa distanta de casa lui. Incerca sa vorbeasca cu mine, sa ma scoata afara, chiar era un tip de treaba, dar nu aveam degand sa parasesc noul meu dormitor. Stateam inchisa acolo numai vroiam sa vad lumina soarelui, nici la cimit numai vroiam sa merg, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni! Nici cu Alex, dar aveam nevoie de consolare si matusa mea nu era tocmai persoana de la care sa o primesc. Cu timpul, m.am apropiat de Alex. A devenit cel pe care puteam sa jur ca.l iubesc. Dupa 2 ani de zile, am reusit sa trec cat de cat peste faza cu tata. Alex m.a cerut in casatorie. Pana la urma, a iesit si ceva frumos din asta. Asta este poveste mea! Ma bucur ca am impartasit.o cu voi! Bye!



publicata in 2014-12-29

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Love is like war,
  Easy to begin but hard to end.'
  ~ Anonymous
• 'This is one of the miracles of love: It gives ... a power of seeing through its own enchantments and yet not being disenchanted.'
  ~ C S Lewis
• 'Other men said they have seen angels,
  But I have seen thee
  And thou art enough.'
  ~ G. Moore