Intre rasarit si apus...
poveste de dragoste scrisa de Domnisoara X
La ai mei 18 ani pot sa afirm cu desavirsire ca nu stiu ce-i aia adevarata emotie ce-ti furnica corpul.Sunt o fire destul de energetica , niciodata nu mi-a placut sa-mi fac publica viata personala . In relatiile anterioare ce li-am avut , am fost mereu distanta , indiferenta , m-am prea alintat ca pina in final tot eu sa dau cu piciorul. Am pus in prim-plan mereu prietenii si distractiile. Am spus de prea multe ori
, probabil uneori fara sa meditez , din principiu cum ca sunt genul de fata care nu ar accepta din prima. Defapt asa si sint vazuta in ochii celor din jur (majoritate)-prea mindra , si totusi asta calitate o recunosc : asa e, sunt mindra si pentru mine asta e firesc si destul de femenin . Mi se mai reproseaza ca sunt si alintata cu exagerare uneori , in fine , imi place sa ma alint , de ce nu as face-o daca persoanele dragi adora asta ? Am prieteni de incredere , cu care intr-adevar ma simt , cu care poti simti gustul aventurii , si care-mi vor sari in ajutor indiferent de situatie , confirm asta cu siguranta !! As putea spune ca am o viata perfecta ..la capitolul invatatura : ma descurc destul de bine , am prieteni , stiu sa ma distrez , am admiratori destui ,stiu sa-mi rezerv timpul liber ca sa-mi ajunga si pentru mine..si nu in ultimul rind am o familie care ma iubeste si care-mi ofera toata comoditatile *va iubesc pina dincolo de orizonturi* !!
In toata perfectiunea asta , lipseste totusi ceva ..acel ceva echivalent cu el . Incepe, paradox , o alta fila a vietii mele .Pe linga faptul ca sint destul de rece cu oamenii care-mi sunt antipatici , mai am si o inima inflacarata.
Deci sunt intr-o relatie ceva mai bine de o luna. Referitor la relatia noastra : il cunosc de aproximativ un an , asa aparent , doar din auzite, vazute. El ma stia mai demult , dupa cum spuse el m-a studiat in totalitate timp de un an jumatate , si ca o prima-parere despre mine isi zise . Deci il vedeam in public, cind se intimpla sa iesim cu prietenii insa nu-i atrageam nici o atentie ,nici nu banuiam ca aproape mereu privirea lui era indretata doar spre mine. Deci , se intimplase asa ca la inceput de septembrie , intimplator ajunsem sa fim intr-un cerc comun de prietenii, stateam impreuna la masa , nu prea incercam sa intru in discutie cu el ,ba chiar nici nu stiam cu siguranta cum il cheama .In cele din urma spre sfirsite ,a propus sa ma conduca acasa . Nu a facut aluzie la ceva mai mult , de aia am acceptat ..defapt nici nu il vedeam ca o varianta pentru viitorul meu. Am avut un rastimp scurt sa discutam , aflasem cite putin despre el , eu nu prea eram comunicala pentru ca nu eram cointeresata de el , deci am creeat aceeasi impresie : de o persoana rece si distanta. Aparent imi paruse o persoana interesanta , in sens ca prieten , insa aveam prietenii mei pe care nu i-as inlocui si nu as da sansa la altii in viata mea. Dupa aceea seara , s-a mai intimplat ca sa discutam pe site-urile de socializare . In public uneori ma saluta , nu prea obisnuiam sa-i raspund . Vazuse din partea mea o indiferenta , si isi incepuse el . Era prea practic in viata mea deja, avem prieteni comuni , si deseori se intimpla ca ne intilneam in aceleasi circumstante . Nustiu cum , nustiu unde,,dar incepuse un oarecare flirt cu una din cele mai bune prietene ale mele . Asa , uneori dadea impresia ca o place si ea ii raspundea la fel ,nu ma deranja deloc acest lucru, dar dupa ceva timp s-a potolit totul. Insa , nu mult dupa aia , partea a doua : o a doua prietena a mea..la fel flirt, discutii , cochetari, plimbari. In tot acest scurt timp insa il simteam ca prin ele incearca sa ajunga la mine . Ii vedeam privirea tintita spre mine . Uite din unele din serile celia am inceput sa-i descopar atitudinea lui fata de mine. Dupa toate acestea , am inceput sa-i percep simpatia altfel , si deci aparent , dintr-un oarecare unghi , il vedeam si eu simpatic, atita tot, nimic mai mult . Insa nu dadeam importanta acestui fapt , pentru ca in viziunea mea, erau multi prea multi baieti simpatici. Asa s-a intimplat ca o perioada de aproximativ 3 luni a lipsit total din viata mea , ba chiar ii uitasem existenta , in acel timp avusem o relatie cu un baiat care-mi dadea de inteles ca totu-i serios ,ca are intentii mari , care-mi suporta capriciile si in prezenta caruia ma simteam bine pina la un moment cind m-am plictisit si am sfirsit relatia. La exact o saptamina dupa ce am incheiat relatia , am iesit cu prietenele la discoteca . Aveam motiv de serbare , de aia ne-am permis sa servim cite putin . Ne-am distrat cum stim noi sa o facem la maxim , si ajunse momentul cind seara se incheia . Eram afara cu prietena mea si discutam cu ce mergem acasa , ea era cu prietenul si nu-mi era comod sa dau buzna peste ei , si atunci apare el , asa spontan , si imi zice sa ma conduca acasa , am acceptat fara probleme , defapt in situatia in care eram nu prea aveam de ales . Ne-am urcat in masina , ajunsi aproape de casa mea ma intreaba daca ma grabesc acasa ,am raspuns negativ , asa ca am continuat discutia noastra...s-a ivit intre noi un oarecare flirt , oarecare atingeri , mingiieri..pina ne-am sarutat. Mi-a placut !! Deci asa s-a intimplat ca m-a telefonat a doua zi , ne-am vazut si am inceput o oarecare relatie .M-am simtit foarte bine linga el , comparativ cu relatiile anterioare , asta era perfecta . Eram libera , deschisa , sincera in prezenta lui. Pe alocuri chiar mi se parea ca ma indragostesc,Sau poate nu ?..
Dupa o luna el m-a anuntat ca trebuie sa plece peste hotarele tarile timp de un an...Ajunsem la momentul cind ma intrebase daca vreau sa-l astept ? Imi puneam si eu intrebarea asta .Deci da, ma simteam foarte bine cu el , si eram gata sa-l astept..dar 1 an de zile ...e mult, nu sunt genul de persoana care sa o faca pe fata cuminte ce-si asteapta printul. Si totusi am dat de inteles ca-l voi astepta . ..A plecat , acum vb la distanta si-l simt cum se sufoca de dor , il inteleg probabil .Dar mai e ceva ...recent dupa plecarea lui , unul din prietenii mei mi-a dat de inteles ca-i sunt pe plac mi-a spus verde-n ochi. Asa s-a intimplat ca cind iesim cu prietenii el ma conduce acasa .Vorbim foarte mult , ore-n sir . Ma suna seara , si straniu imi zice sa iesim ca prietenii , cu pretextul ca se plictiseste acasa ...si am ajuns sa ne sarutam. Deci de citeva zile , ma suna intr-una....uneori refuz alteori cind simt nevoie de afectiune iesim si mereu incerc sa fiu distanta sa-i implementez ideea ca suntem doar prieteni , insa insistenta lui ma provoaca la sarutari.Nu-l plac , insa imi place atitudinea lui fata de mine. Imi plac discutiile noastre , glumele , atentia lui.
Si patetic ca stie , de existenta , peste hotarele tarii si de relatia noastra care inca se pastreaza.
Acum eu ma aflu la o dilema , il plac , vreau sa-l astept ..insa realizez ca 1 an e mult pentru mine , referitor la prietenul meu , nu vreau sa-l pierd ca prieten , pentru ca mai afirm odata ca in primul si primul rind pentru mine sunt prietenii mei de suflet...dar totusi nu pot sa-l refuz, dar nici sa-i acord o sansa. Imi dau seama ca-i fac sa sufere intr-o oarecare masura pe ambii , si totodata pe mine..eu vreau totul si totodata vreau nimic .
Ce fac atunci ? RASARIT sau APUS......?
publicata in 2015-06-08
Love, romance and relationship quotes for your soul
- 'Love talked about can be easily turned aside, but love demonstrated is irresistible.'
~ W Stanley Mooneyham - 'Love doesn't just sit there, like a stone; it has to be made, like bread, remade all the time, made new.'
~ Ursula K Le Guin - 'To love and be loved is to feel the sun from both sides.'
~ David Viscott
