Imi amintesc de copilarie , de serile in care ma uitam la filmele americane si ma gandeam ca „oare cum ar fi sa ajung si eu in America”, ca macar odata in viata sa ma plimb prin locurile in care s-au realizat filmele … Dar niciodata nu m-am gandit ca toate acestea se vor intampla cu adevarat si ca intr-o zi voi ajunge sa pasesc pe pamant american si ca ma voi plimba , in realitate , prin locurile in care s-au realizat filmele. Dar atunci cand eram copil eu doar visam si imi doream sa vizitez America , dar niciodata nu m-am gandit ca in America ajungi chiar atat de greu si pe atunci nu imi imaginam America chiar atat de departe. Atunci mi-o imaginam la vreo 100 de km de Romania, nici pe departe la mai bine de 10.000 km, dincolo de Oceanul Atlantic si sincer vorbind  ca atunci cand privesti pe globul pamantesc distanta pare mult mai mica , dar sa o parcurgi in realitate nu este nici chiar asa.

Eu stiu cu adevarat cum este sa parcurgi aceasta distanta si motivul pentru care am ales sa traversez Oceanul Atlantic a fost ” ea ” , cea pe care am cunoscut-o intamplator la mine in oras , intr-un parc … Cea de care intre timp m-am indragostit si in toti acesti ani noi am incercat si incercam o relatie in ciuda celor aproape 11.000 de km distanta . Bineinteles ca vreau sa insir mai jos cum am cunocut-o pe fata de peste ocean si cum am reusit sa ajung la ea , in America , nu odata pentru ca norocul a facut sa reusesc obtinerea vizei temporare de mai multe ori. Dar scriind toate acestea nu vreau sa creada lumea ca ma laud. Nu ma laud , eu vreau numai sa dovedesc ca exista dragoste la prima vedere si cat de departe poti ajunge spunand un simplu ” BUNA ” … Atat i-am spus ei ” Buna ” , iar dupa acel cuvant avea sa inceapa iubirea noastra.

Pe fata de peste ocean am cunoscut-o intamplator in vara anului 2012 in parcul Nicolae Titulescu din Brasov . Era o zi de Sambata torida si tot soarele arzator a fost cel care m-a obligat sa merg in parc pentru ca era atat de cald incat simteai ca se lipeste incaltamintea de asfalt. Era placut pe acea banca la umbra , era racoare , pasarile ciripeau si era putina lume pentru o zi de Sambata calduroasa. Era atat de liniste si de racoare incat ma luase si somnul . Dar toate au fost ok pana in momentul in care langa mine , pe banca , a luat loc „ea” , cea pe care atunci cand am privit-o m-a lasat fara suflare. De la prima vedere mi-am dat seama ca e turista , iar conversatiile la telefon vorbite in limba engleza mi-au confirmat asta. Eu nu obisnuiesc sa ma uit insistent la cineva , dar ea ma fermecase pentru ca ochii tot la ea imi erau. Sesiza ca o privesc , privea si ea , iar eu ori imi faceam de lucru la telefon , ori priveam in alta parte . Dar n-a tinut prea mult timp pentru ca si-a intors brusc privirea asupra mea si uite ca de data asta m-a prins in timp ce ma uitam la ea pe ascuns. Totul s-a intamplat atat de repede incat n-am apucat sa ma uit in alta parte , nici la telefon. Privirea ei m-a blocat , iar dupa cateva secunde in care ne-am privit in ochi i-am zambit si i-am spus un „Buna” in limba engleza. Mi-a zambit si ea , mi-a raspuns la salut tot in „lb. Engleza” , ne-am mai privit in ochi cateva secunde dupa care eu ocupat cu telefonul pe jumatatea mea de banca , ea cu telefonul ei pe jumatatea sa banca. Din nou toate au fost ok pana in momentul in care si-a scapat telefonul pe asfalt facandu-se in bucati care au ajuns pana la picioarele mele. N-am stat sa privesc , m-am oferit sa o ajut , i-am refacut telefonul , i l-am dat , mi-a multumit in „limba engleza” dupa care curiozitatea m-a facut sa o intreb din ce tara este , dar emotiile au facut sa gresesc un cuvant si mi-a iesit o engleza stricata. A inceput sa rada , iar eu stanjenit am incercat sa corectez greseala . Dar nu m-a lasat si mi-a spus pe o romaneste perfecta ca o pot intreba si in limba romana. Am fost oarecum uimit sa o aud vorbind romaneste , dar si fericit ca o pot cunoaste mai bine. Asa am aflat ca locuieste in California ( un oras pe langa San Francisco ) , ca nu avea prieten , iar motivul vizitei la Brasov era in vizita la bunici. Trei ore am stat pe acea banca timp in care am vorbit despre vrute si nevrute. Am ras , am glumit…

Era trecut de ora 19:00 cand ne-am ridicat de pe banca si am plecat in plimbare prin orasul Brasov. Chiar daca se lasase noaptea peste orasul Brasov , noua ne-a placut plimbarea. Era trecut de miezul noptii cand oboseala si-a spus cuvantul si cum la acea ora alt mijloc de transport catre casa bunicilor ei nu era decat taxiul , am urcat la un taxi si dupa cateva minute de mers cu masina in sfarsit , am ajuns. Am coborat din masina si cateva minute am ascultat taxiul cum se indeparta , dar si greierii cum cantau in iarba de peste drum. ( Si in ziua de azi ma intreb ca oare ce m-a convins sa cobor odata cu ea din taxi si sa nu revin cu acel taxi in oras…in fine ). Eu am fost cel care a spart tacerea spunandu-i ca probabil e ultima data cand ne vedem . Dar ea , aratand catre taxiul care se indeparta , m-a intrebat ca de ce spun asta. Avea dreptate . Daca pleca chiar ca ramaneam singur in pustiu , iar sansele la ocazie erau nule pentru ca soseaua era pustie . Pe jos era exclus pentru ca era noapte , iar singura optiune era sa apelez dispeceratul ca sa-mi trimita taxiul inapoi , ori sa dorm in iarba de peste drum , cu greierii. N-a acceptat niciuna dintre variante si zambind mi-a spus ca pot merge cu ea pentru ca are loc si pentru mine. Normal ca eram constient de ceea ce avea sa urmeze , stiam ce vroia sa spuna si la inceput am ezitat gandindu-ma ca „oare e bine ce fac ?” Urma sa ma complic cu o fata din Statele Unite ,dar cum pe atunci nu aveam nimic de pierdut deoarece eram inca burlac ,am acceptat , am mers cu ea si de aici avea sa inceapa totul. Nu s-a intamplat numai odata pentru ca a continuat a doua zi , a treia zi… Doua luni , cat a durat sederea ei in Romania. In tot acest timp am fost impreuna , ne-am plimbat prin Brasov si nu numai … Am vizitat o multime de orase si manastiri , am vizitat Transfagarasan , Cheile Bicazului … A fost frumos , pe ea chiar o placeam , dar cum o minune nu tine prea mult timp , uite cum a sosit ziua in care a trebuit sa plece acasa, in Statele Unite.

In acea zi nu prea ne-am vorbit , nici macar nu ne-am atins. Da , imi parea rau ca trebuia sa plece pentru ca devenise mai mult decat o aventura . Eu ma indragostisem si imi doream sa mai ramana cu mine , in Romania , dar nu i-am spus nimic gandindu-ma ca o sa ma considere nebun. Un pic ma ofticam pentru ca o fata ca ea cautasem o viata , dar numai doua luni ma bucurasem de prezenta sa. Pana la aeroport am mers cu un taxi si pe tot drumul doar privit pe geam , in rest tacere. Parca si ea regreta ca urma sa ne despartim … Ajunsi la aeroport numai pana la intrare am avut voie sa o insotesc. Aici ne-am vorbit pentru prima data in acea zi ,dar au fost niste vorbe gatuite ,pline de regret. Ne-am inbratisat , mi-a dat numarul ei de telefon , cateva fotografii cu noi doi impreuna , cateva vederi de prin statul California , eu i-am dat un cadou impachetat si i-am spus sa-l deschida dupa ce ajunge acasa , in SUA. Asa a facut . Ne-am imbratisat din nou , ne-am privit in ochi cum am facut in acea zi , in parc… Ne-am sarutat pentru ultima data dupa care a pasit in aeroport si inapoi n-a privit. Am continuat sa privesc cum se pierde in multimea de oameni si ma gandeam la cat de frumos a fost , la cat de bine ne-am simtit impreuna si imi doream sa pot da timpul inapoi , sa fim din nou impreuna … Dar din pacate ea pleca , tot ce a fost frumos se terminase. Am ramas in fata aeroportului asteptand sa-i zaresc avionul care o ducea acasa si intr-un tarziu a aparut. Se inalta la cer cu o viteza uimitoare. Am tot privit pana cand a disparut dupa nori si asta a fost tot …cel putin pentru moment. Am continuat sa vorbim la telefon , pe email si sa ne vedem la webcam . Nimic nu parea schimbat ,dar schimbata era distanta care facea ca eu sa fiu in Brasov ( Romania ) , iar ea in California ( SUA ). Dupa plecarea ei am incercat o multime de relatii , dar de fiecare data rezultatul a fost negativ. Gandul imi era numai la ea , nu puteam trai fara ea . Intr-o noapte ( zi la ea ) am decis sa-i spun ceea ce simt si i-am trimis un email in care i-am spus …multe. Am selectat ” TRIMITERE ” si m-am gandit ca atunci cand o sa citeasca mesajul o sa-mi dea un reply si-o sa-mi spuna ca n-am toate tiglele pe casa si ca trebuie sa-mi bag mintile in cap. Trece o ora , trec doua ore , trec trei ore… Cand aud ca suna telefonul . Ma uit pe ecran : ERA EA !!! Sa-i raspund , sa nu-i raspund … Mintea imi era in zece directii. Dar decid sa-i raspund. A urmat o conversatie de cateva ore bune timp in care am vorbit despre noi , despre distanta care ne desparte , dar inainte de toate mi-a spus ca se indragostise de mine inca din prima zi , cand ne-am zambit pe acea banca la umbra , dar ca n-a indraznit sa spuna ceva crezand ca o voi considera eu nebuna. Ne-am resemnat cu gandul ca distanta ne desparte si ca intr-o zi o sa fim din nou impreuna . Dar intrebarea noastra era ” cand o sa fim impreuna ?” . Si am inceput sa facem planuri cu vizita mea in Statele Unite , dar usor de vorbit , greu de facut pentru ca in America ajungi numai cu viza. Intre timp am vorbit si cu parintii ei la telefon , ne-am vazut si la webcam si de prima data mi-am dat seama ca sunt persoane de treaba. Mi-au promis ca fac tot posibilul sa-mi obtina cetatenia , dar pana atunci vor garanta ei pentru mine la solicitarea vizei temporare. Am facut si-o solicitare de viza si norocul a facut sa o obtin ,dar dupa o lunga asteptare si nu cred ca obtineam viza daca nu garantau ei ( ea si parintii ) pentru mine. Dupa ce am obtinut viza nu imi venea sa cred : URMA SA PLEC IN STATELE UNITE !!! Am telefonat in Statele Unite sa le dau de veste , dupa care acasa unde am inceput sa caut pe internet pretul unui zbor catre New York.

Companii aeriene erau multe , preturile aproape la fel si dupa 6 ore m-am decis , am facut o rezervare , urma sa plec dimineata , urma sa am o conexiune din Londra si culmea , ziua zborului a fost intr-o zi cu ghinion ( 13 ). Catre aeroport am mers cu un taxi si pe tot drumul numai calm n-am fost . Numai avioane aveam in minte si gandeam negativ pentru ca urma sa zbor cu avionul si intr-o zi de 13 . Cu genunchii tremurand am pasit in aeroport , am trecut cu bine de controalele din aeroport si dupa o asteptare enervanta a urmat imbarcarea in avion. Dar in avion nu e nici chiar asa cum credeam eu si n-am avut rau de inaltime cum credeam ca se va intampla. Din potriva ,numai cu ochii pe geam am fost ,dar nu vezi prea multe din avion . Dupa trei ore jumate de zbor a aterizat pe aeroportul din Londra dupa care a urmat conexiunea catre New York , dar conexiunea s-a facut mai mult in fuga , (cel putin asa mi s-a parut mie ). Au urmat alte aproape 9 ore de zbor timp in care am ascultat muzica ,am vizionat filme , am dormit ,dar mari batai de cap mi-au dat doua foi care mi-au fost inmanate dupa decolarea de pe aeroportul din Londra. Erau pentru oficialii de pe aeroportul din SUA si trebuia complectat altfel nu puteam intra in Statele Unite. M-am chinuit pana le-am complectat pentru ca erau si in limba engleza si bineinteles ca trebuia scris tot in lb. Engleza. Era dupa amiaza ( ora locala N.Y) cand a aterizat avionul pe aeroportul J.F.K. din New York , iar aici n-am intampinat altceva decat multa aglomeratie . Era foarte aglomerat si fata de Henri Coanda ,pe J.F.K. am intampinat controale foarte severe. A fost complicat cu cei de la imigrari. Engleza stricata mi-a dat mari batai de cap. Dar am trecut cu bine si a urmat asteptatul la o alta coada : VAMA ! Aici era un tanar de culoare care se uita cam urat la mine. Sau poate asa se uita la toti… Nu stiu ,dar mie nu mi-a placut figura lui. Dar am trecut cu bine si de vama dupa care m-am indreptat catre iesire tragand dupa mine trolerul in care aveam niste haine puse la repezeala. Ajuns in fata aeroportului am rasuflat oarecum usurat. Dupa trei ore petrecute in aeroport in sfarsit eram acolo , in fata aeroportului JFK din New York si ce sa vezi …

Era Queens , iar cateva minute am privit uimit imagini vazute numai prin filme. Nu imi venea sa cred ca eram chiar acolo si mereu imi spuneam „Bai Alex … Cat de departe ai ajuns …” Oarecum eram satisfacut ca am reusit sa ajung pana in America fiind primul din familie care a reusit aceasta performanta. Era frumos ceea ce vedeam . Dar totusi … Unde era ea ? Hmm…Cat de frumos e sa te reintalnesti dupa atata timp cu persoana iubita si cat de romantic e atunci cand locul de intalnire nu e altul decat New York City. Dupa o imbratisare de cateva minute din Queens am plecat cu un taxi catre Manhattan , loc unde inchiriase un apartament. Prietena mea locuieste in statul California , dar atunci cand a aflat ca am reusit sa obtin viza a ales sa parcurga cu masina distanta dintre San Francisco si New York , sa ne intalnim in fata aeroportului J.F.K. din New York si dupa un tur al orasului sa revenim in California traversand cele mai importante state. Ea mi-a promis acest lucru inca dinainte sa primesc viza si doua saptamani , cat am ramas la New York , nu numai ca ne-am plimbat , dar am si asteptat masina care , din pacate , atunci cand am ajuns se afla intr-un service din New York. Pe lungul drum s-a intamplat un incident si masina nu a ajuns la New York decat tractata. New York – orasul care nu doarme niciodata – este un oras mare unde oamenii sunt de toate natiile si culorile . Turul orasului New York l-am inceput de la Statuia Libertatii ,dar numai am privit de pe ferry-boat-ul care ne-a dus pana acolo. N-am coborat pentru ca era prea aglomerat. Totusi , fata de cum am vazut prin filme , aceasta statuie este chiar mica. Am trecut pe la 9/11 Memorial , dar prezinta un interes doar pentru cei care si-au pierdut rudele acolo. In rest este un oarecare loc public . Ne-am plimbat prin Central Park si in timp ce ne savuram inghetata admiram locurile frumoase si ingrijite , priveam alergatorii si biciclistii care aveau pista lor ,admiram trasurile trase de cai ,oamenii care cantau la vioara , jazz … Am stat pe iarba , la soare … Chiar recomand acest parc la o eventuala vizita la New York. Ne-am plimbat pe Times Square unde am admirat reclamele luminoase , am continuat pe 5th Avenue unde am gasit o multime de magazine de top ( Armani , Gucci , etc . ) , am urcat in varful lui Empire State Building unde am avut o priveliste deosebita cu orasul ,dar seara e mai frumos. N-am uitat nici de podul Brooklyn de unde am avut o super priveliste asupra orasului New York ,am luat ferry-boat-ul care ne-a traversat raul Hudson si ne-a dus pe partea cealalta , in New Jersey . De aici am admirat frumusetea Manhattan-ului . Am vizitat gara centrala din New York , ne-am plimbat cu metroul… Si acestea sunt numai cateva din tot ce am facut la New York in cele doua saptamani . Dupa doua saptamani a trebuit sa lasam marele oras metropolitan si din New Jersey , de pe aeroportul din Newark , am luat un avion care ne-a dus in California , la San Francisco. Din pacate dupa doua saptamani de asteptare masina tot in service se afla si cum nu s-a putut inchirierea unei alte masini pentru ca nu avea toate actele cerute am decis sa zburam cu avionul la San Francisco ( aici aveam sa-i cunosc parintii ) dupa care sa inchiriem o masina ca sa ne continuam turul americii cu punct terminus N.Y.C. . In cele 6 ore cat a durat zborul ( cursa directa ) am vorbit despre parintii ei si despre locurile pe care urma sa le vizitam. Era dupa amiaza cand a aterizat avionul pe aeroportul din San Francisco si eu fiind turist ma asteptam sa trec greu de verificari. Dar zambareti au aruncat o privire in pasaport si „Bun Venit in San Francisco!” .

Nu ne-am plimbat , am mers direct la ea acasa unde i-am cunoscut parintii. Fata de parintii fostelor iubite pe care le-am avut pana acum , acesti parinti sunt minunati. Turul orasului San Francisco avea sa inceapa a doua zi dimineata cand tatal ei ne-a dus cu masina in San Francisco si aici avea sa inchiriem masina dorita care urma sa fie mijlocul de transport prin San Francisco si nu numai. De cand am ajuns la San Francisco podul Golden Gate il traversasem de doua ori , dar cu masina. Prima data atunci cand am mers acasa la ea , a doua oara cand am revenit cu tatal ei in San Francisco. Din masina nu prea am vazut cine stie ce , iar ceata facea ca traficul sa fie destul de greu. Ajunsi la San Francisco am inchiriat masina dorita si de aici avea sa inceapa aventura noastra.

Totusi enervanta cautarea unui loc de parcare liber si chiar daca nu eram eu cel care conducea , chiar ca m-a enervat acea invarteala in cautarea unui loc de parcare liber. Dar pana la urma am gasit si ne-am indreptat agale catre un pod celebru numit „Podul de Aur „. Golden Gate este un pod enorm , are trotuare largi si pista pentru biciclete , iar ceata care nu mai era atat de densa tot facea sa fie un pic racoare , chiar daca se mai strecura si cate o raza de soare. O experienta interesanta sa traversezi pe jos un pod care parca nu se mai termina si nu numai ca l-am traversat pana la celalalt cap de pod , dar am si revenit in SF , tot pe jos. Alt pod enorm pe care l-am traversat ( cu masina ) se numeste Bay Bridge . Un pod enorm si este cel mai lung pod pe care l-am traversat pana acum. Are 5 benzi de circulatie „pe un singur sens ” , 8 km lungime si partea interesanta este ca dupa 10 minute de mers cu masina numai pe la mijlocul podului ne gaseam. Se pare ca Bay Bridge e numai un pod rutier. N-am vazut trotuare si nici pista pentru biciclete. Dupa ce am traversat acest pod ne-am plimbat prin orasul vecin , Oakland. Tot acest oras face sa-i dea podului Bay si denumirea de” Podul Oakland ” . Am vazut strazi stramte prin cartierul Schei din orasul Brasov , dar Strada Lombard e chiar stramta. Totusi , fata de strazile din Brasov , aceasta strada e curata si frumos amenajata. Dar partea interesanta este ca indiferent cat de inghiesuita e si cat de greu se circula , aici toti soferii isi asteapta randul , nimeni nu claxoneaza , nimeni nu da flash-uri si nimeni nu scoate capul pe geam injurand pe cel/cea din fata sa. Sa te plimbi cu tramvaiul pe cablu prin SF este o experienta interesanta . Vezi multe din tramvai , iar atunci cand trece pe strazile inclinate ai o super priveliste numai buna de fotografiat. Noi am optat pentru abonamente zilnice , asa ca ne-am plimbat pana ne-au luat durerile de cap.

Am urcat la Dealul Telegrafului de unde am admirat o super panorama cu golful lui San Francisco :

– Podul Oakland ( Bay Bridge )
– Podul Golden Gate
– orasul Berkeley si intregul districtul financiar
– Pier 39
– Fisherman’s Wharf
– Insula Comorii
– Insula Angel
– Insula si Inchisoarea Alcatraz
– Parcul Muzeului National al Marinei .

Am vizitat imprejurimile ( Napa Valley , Silicon Valley )…si asta e numai o parte din locurile vizitate in San Francisco.

Intr-o dimineata am decis ca trebuie sa ne incepem calatoria si inca nu se luminase de ziua cand am plecat la drum . Primul popas a fost binecunoscutul Los Angeles , iar atunci cand am ajuns nu imi venea sa cred ca am in fata ochilor chiar L.A. . Eram fericit precum un copil si priveam uimit cand in stanga , cand in dreapta , ca nu cumva sa trecem pe langa ceva si sa nu observ. Los Angeles este un oras mare , curat , palmieri peste tot , oameni civilizati si bine imbracati , iar la cate masini luxoase am vazut pe strazi tineam sa cred ca am in fata ochilor un targ auto , nici pe departe Los Angeles. Dar asta e viata in Los Angeles , asa traiesc oamenii acolo si sincer … II INVIDIEZ !!! Doua zile am ramas in Los Angeles timp in care am descoperit o parte din frumusetea L.A.-ului . Primul loc pe care l-am vizitat a fost Hollywood Blvd. ,cunoscuta alee unde isi au stelele majoritatea vedetelor din SUA si , cel mai probabil , principala atractie a miilor de turisti care viziteaza L.A.-ul . Hollywood Blvd. ( The Walk of Fame se mai numeste ) este o alee curata si foarte aglomerata , mai ales seara. Ne-am cautat si stelele preferate ,dar din pacate cele importante erau ocupate de altii si am plecat mai departe. Am trecut si pe Rodeo Dr. , Sunset Strip , doua strazi animate , curate si pline de oameni interesanti . Dar pentru noi a fost mai mult pe post de muzeu pentru ca preturile erau atat de piperate incat nu iti permiteai sa cumperi nici macar un ac de cravata. Privit ca la muzeu si am plecat mai departe …

Am urcat si la Observatorul Griffith de unde am admirat o panorama cu Los Angeles si ce nu mi-a placut a fost poluarea. In rest priveliste frumoasa. Am vizitat Gradina Botanica , Universal Studios unde am vazut in realitate cum se filmeaza un film … Dar cel mai mult mi-a placut in Malibu , un oras frumos , luxos , viata scumpa , masini de fite , plaje frumoase, nisip fin , aer curat , iar privelistea cu Oceanul Pacific e chiar de vis. Malibu se afla la cateva mile de Los Angeles , iar daca ai vizitat celebra plaja din Santa Monica , daca ai ajuns pana la Venice Beach , atunci inca cateva mile pe Pacific Coast Highway si esti in Malibu. Drumul pe Pacific Coast Highway pana in Malibu te poarta prin secvente din film , cel putin zonele parca le-am vazut in cateva filme , dar nu stiu care. Pe tot drumul pana in Malibu pot sa spun ca am vazut atatea masini Ferrari , Porche , Aston Martin , Jaguar , Ford Mustang , Camaro precum Dacia Logan in Romania. In fine , eu am enumerat doar cele care mi-au atras atentia , dar erau si masini modeste. Malibu este un oras in care pe zeci de km de coasta se intind casele si resedintele a oamenilor extrem de bogati din US. Casele sunt cocotate pe dealuri departe de ochii curiosilor si chiar nu te poti apropia deoarece majoritatea au camere de luat vederi ,iar unii au si bodyguarzi. In Malibu gasesti multe plaje , dar pe unele n-ai acces deoarece sunt private.

Venice Beach , cea pe langa care ai trecut si n-ai oprit cand veneai din Los Angeles vazand rebelitatea din unii oameni , ofera-i si ei atentie , opreste masina pe dreapta ,du-te pe plaja si aseaza-te in fund , pe nisipul cald si priveste Oceanul Pacific . Iar daca e seara , de ce nu … Priveste apusul , un apus cum n-ai mai avut parte pana acum. Priveste cum „se ineaca” soarele in ocean , priveste culorile cerului , priveste plaja cum incet-incet se afunda in noapte . De asemenea , poti alege sa te plimbi pe Venice Boardwalk , o strada animata unde lumea este amestecata si peste tot intalnesti roller , bikers , skaters , multi sportivi si terenuri de sport ( baschet , tenis , skateboard , fitness ) si multi oameni interesanti care te abordeaza cu fel si fel de talente (magicieni , muzicieni ) . In rest nimeni nu are treaba cu tine , nu conteaza cum esti imbracat pentru ca lumea este atat de indiferenta incat iti vine sa te dezbraci la fundul gol dupa care sa fugi la malul oceanului , sa te uzi cu apa oceanului , sa te bucuri ca un copil … Dar trebuie sa uitam de toate astea . Educatia pe primul loc , mai ales in America. La Venice Beach parca nici nu existi ,nu se uita nimeni la tine , nu te baga nimeni in seama … Dupa cum spuneam , un loc rebel in care poti sa faci ce vrei pentru ca nimanui nu-i pasa. In imediata apropiere se afla Santa Monica , un oras frumos de unde poti alege sa iti faci cumparaturile si poti sa faci si plaja. Hotelurile sunt elegante ,dar preturile un pic cam piperate. Poti alege sa te plimbi pe Third Street Promenade , o strada animata unde , la fel ca pe Venice Boardwalk , lumea este amestecata. Poti alege sa iti faci cumparaturile , de-a lungul strazii exista o multime de magazine pentru buzunarul oricui. O multime de muzicieni , acrobati , dansatori , plaja imensa ,nisipul este fin si curatenie.

L.A.-ul e de vis , iar Malibu ,Venice Beach si Santa Monica mi-au placut atat de mult incat mi-as dori sa merg din nou .

Dimineata in care a trebuit sa lasam in urma L.A-ul a fost o dimineata insorita si nu cred ca este vreo zi in care L.A.-ul sa nu fie incalzit de soare . Cu parere de rau am lasat L.A.-ul in urma , imi doream sa mai ramanem ca sa vizitam si alte locuri prin care nu am trecut . Dar l-am lasat in urma si urmatorul oras in care am oprit a fost San Diego. Pe langa militarie si elicoptere de lupta , San Diego ne-a intampinat cu multe locuri de vizitat. Noi inca dinainte sa ajungem in San Diego am facut o lista cu ce sa vizitam , asa ca primul loc in care am oprit a fost Sea World , cel mai mare parc acvatic din lume. Aici am vazut dresura de balene , lei de mare , foci , un spectacol foc de artificii . A urmat Zoo San Diego , o gradina zoologica foarte mare unde am vazut leoparzi , canguri , hiene , elefanti , lei , ursi koala , girafe , rinoceri , ursi polari si alte animale si pasari vazute numai prin documentarele de pe Discovery. Un parc zoologic foarte mare si 5 ore ne-au trebuit ca sa-l vizitam. A urmat Balboa Park , un parc frumos cu diverse arajamente florale . Erau si cateva muzee cu diverse tematici , dar nu le-am vizitat. A urmat Embarcadero San Diego unde am admirat yaht-urile , magazinele , dupa care am traversat un pod asemanator lui Golden Gate si am mers in orasul vecin ,Coronado. Aici am mers in singurul loc in care ne-a atras atentia : Coronado Beach . De aici am admirat frumusetea Downtown-ului lui San Diego care se afla pe malul celalalt. Cat de liniste era , iar aerul atat de curat … Doua zile am ramas in San Diego , dupa care a treia zi cand nici nu se luminase de ziua a trebuit sa lasam in urma San Diego si odata cu San Diego am lasat in urma si statul California pentru ca a urmat statul Nevada. Aici am oprit in Las Vegas si faima orasului ne-au facut sa ramanem aici timp de doua saptamani , iar in statul Nevada trei saptamani pentru ca o saptamana le-am petrecut vizitand alte orase din statul Nevada. Las Vegas e fenomenal si m-a uimit viata de noapte. In Las Vegas sunt multe cluburi ,dar tinuta este obligatorie si astepti la intrare si cate doua ore. Se spune ca odata ajuns in Las Vegas trebuie sa pariezi macar $50 altfel n-ai fost in Las Vegas. Eu am pariat $200 la blackjack si normal ca i-am pierdut . Iar prietena nu s-a lasat mai prejos , a pariat $500 tot la blackjack si bineinteles ca a pierdut si ea. Ce sa-i facem ? Asta e viata in Vegas , doar nu degeaba se numeste „orasul jocurilor de noroc”. Am vizitat multe locuri , multe hoteluri , dar mi-a placut sa gasesc aici Turnul Eiffel unde ne-am urcat in varf si am admirat Vegas-ul de sus. Intr-o zi am mers cu un autocar la Grand Canion , iar in autocar mare nebunie. Unii vorbeau engleza , unii franceza , chineza …noi lb. romana. Este oarecum interesant sa privesti Marele Canion si atunci cand o faci te simti atat de marunt … Pentru o priveliste deosebita puteam inchiria un elicopter sau ne puteam catara pe Guano Point . Elicopterul era prea scump ,asa ca insotiti de ghid si alti cativa turisti ne-am catarat pe Guano Point si chiar a meritat efortul . Nu ca am facut alpinism ,dar n-a fost nici usor de urcat.

Am vizitat fabrica de ciocolata M&M’s unde am aflat diverse informatii despre istoria ciocolatei , un oras cu nume de tigari numit Winchester si ( ca sa n-o mai lungesc ) am continuat turul Americii traversand statele Utah , Wyoming , South Dakota ( unde am vizitat muntele Rushmore cu acei presedinti sculptati in munte ) , Iowa , Illinois , Indiana , Ohio , Pennsylvania cu punct terminus New York City. Patru zile am ramas la New York , iar dupa patru zile de pe aeroportul din Newark ,NJ am luat un alt avion care ne-a dus in California , la San Francisco. Inca dinainte sa ajungem la New York i-am spus prietenei ca imi doream sa vizitez Florida , vroiam sa vizitez macar odata in viata Miami si plajele din Florida , iar dupa finalizarea turului in New York City aveam planuit sa zburam cu avionul catre Florida , dar reuniunea cu familia si cu prietenii de familie care sunt o traditie in familia sa ne-au cam dat planurile peste cap si a trebuit sa lasam Florida pentru alta data. Reuniunea cu familia si cu prietenii de familie au facut sa pierd zile din viza timp in care puteam continua calatoria asa cum aveam planuit. Dar nu imi este ciuda deoarece am avut ocazia sa cunosc oameni minunati. Florida avea sa devina realitate intr-o dimineata cand ne-am imbarcat intr-un avion cu directia Florida. Avionul a aterizat in Orlando si pacat ca din tot statul Florida numai de Orlando m-am bucurat pentru ca de data asta viza mea a fost cea care ne-au dat planurile peste cap.

Dar nu am vrut sa plec si impreuna cu prietena am fost la USCIS ( imigrari in SUA ) unde am cerut alte sase luni de viza si in ciuda faptului ca a fost ea cea care a garantat pentru mine , nu au vrut sa imi accepte viza. Si obligat am revenit in Romania , tot acelasi zbor peste Oceanul Atlantic si aceeasi conexiune din Londra. Si din nou distanta de aproape 11.000 de km intre noi…

A urmat Craciunul si Revelionul , iar in toata aceasta perioada am fost impreuna pentru ca , de data asta , ea a fost cea care a ales sa vina in vizita la mine in Romania. A suportat orele de zbor cu avionul si asteptarile prin aeroporturi , iar pana in luna Ianuarie ( 2014 ) am fost impreuna. Noi nu am vrut asa pentru ca inca dinainte de sarbatori am facut o alta solicitare de viza , vroiam sa merg eu la ea ca sa putem sarbatorii Craciunul si Revelionul in SUA. Dar vazand ca sunt pus pe asteptare a ales sa vina ea in Romania. Si a venit..

Craciunul l-am petrecut impreuna cu ea , la Sinaia , iar Revelionul tot impreuna cu ea , dar la Brasov. Pe 2014 l-am intampinat de la Cetatea Brasovului , loc unde am ales sa mergem pentru admira artificiile , dar si frumusetea orasului vazuta de sus. Era trecut de ora 22:30 cand am ajuns la Cetate , iar la acea ora nu prea era lume. Dar incet-incet aleile din jurul cetatii s-au umplut de oameni incat nu aveai loc sa arunci un ac. A urmat trecerea dintre ani , dar a fost frumos doar ca a fost ea cu mine . Artificiile chiar nu m-au impresionat.

Restul zilelor le-am petrecut plimbandu-ne prin Brasov , dar si prin Sibiu , oras pe care l-am evitat in vara anului 2012 cand am plecat hai-hui cu masina prin Romania. A fost frumos , dar timpul a trecut atat de repede incat a sosit din nou ziua in care trebuia sa plece acasa , in Statele Unite. Din nou tacere in drum spre aeroport , din nou priviri triste la intrare in aeroport , din nou priviri la cer , catre avionul ei …si din nou singuri , din nou distanta intre noi. Dar n-am fost despartiti pentru mult timp deoarece la cateva zile dupa plecarea ei am fost la interviu in urma solicitarii mele pentru viza. Dupa mai bine de o ora de stat la discutii cu ei am reusit sa obtin doua saptamani de viza si nu trei luni cat cerusem initial. Mi-au spus si motivele de ce numai doua saptamani , dar nu cred ca mai are rost sa scriu asta.

Bineinteles ca nu mi-a convenit cand am aflat ca imi accepta numai doua saptamani de viza. Eu care vroiam sa revin in SUA ca sa putem continua ce data trecuta viza tocmai a intrerupt ( Florida si altele pe care le aveam planuite ) , dar nu puteam face nimic cu doua saptamani. Nu le-am spus nimic gandindu-ma ca facand asta nu accepta nici acele doua saptamani. Pana una-alta obtinusem amarata de viza si puteam merge la ea , in California. In acea zi acasa am revenit cu trenul. Pasaportul aveam sa-l primesc abia a doua zi , prin curier. Pe drum am facut si o rezervare la avion , dar din graba am cumparat bilet tot pentru New York si nu pentru San Francisco deoarece de data asta aveam sa ne reintalnim in San Francisco. Am telefonat imediat la aeroport , am spus despre greseala , iar domnisoara mi-a raspuns calm ca nu trebuie neaparat sa anulez biletul ( lucru pe care puteam sa-l fac ) , iar atunci cand merg la aeroport sa mai achit o diferenta de bani si urma sa am o rezervare intr-un avion care decola din New Jersey , de pe aeroportul din Newark. La intrebarea ” Achitand bilet si toate astea , imi este asigurat si transfer intre aeroporturi?” domnisoara mi-a raspuns bland ” Din pacate , nu ! SI asta datorita faptului ca zborul pentru San Francisco apartine de o alta companie , diferita de cea care organizeaza zborul pana in Londra respectiv New York”. A mai spus „daca din vina companiei trebuie sa am conexiune de pe un alt aeroport , atunci compania este obligata sa imi asigure si transfer intre aeroporturi. ” Deci , odata ajuns in America ma astepta o adevarata aventura pentru ca avionul meu avea sa aterizeze pe aeroportul JFK din New York , iar conexiunea avea sa fie de pe aeroportul din Newark ,NJ. Mda..nu stiam cum aveam sa ma descurc singur prin ditamai orasul si cu engleza mea stricata. Dar atunci cand am ajuns la aeroport sa aflu ca avionul pentru San Francisco nu numai ca decola de pe aeroportul din Newark , dar avea sa decoleze in dimineata urmatoarei zile. Nu numai ca aveam sa ma descurc singur prin ditamai orasul , dar aveam sa mai pierd si o noapte in NYC.

A urmat imbarcarea in avion , tot aceeasi conexiune din Londra , zbor peste Oceanul Atlantic si aterizare pe aeroportul JFK din New York. Am trecut cu bine de controale si chiar mai repede ca randul trecut. Ajuns in fata aeroportului , ce sa vezi… Tot acelasi Queens , numai ca era noapte. Inainte sa plec din Romania am vorbit cu prietena la telefon si mi-a spus ca dupa ce am ajuns in America nu trebuie sa imi fac griji. Mi-a spus ca odata iesit din aeroport trebuie sa opresc un taxi si a mai spus ca la New York taxiurile le opresti numai daca astepti pe marginea drumului cu o mana ridicata sau daca le fluieri , iar un taxi liber se va indrepta imediat catre mine. Mi-a spus ca dupa ce am reusit sa opresc un taxi sa-i arat soferului pasaportul ( ca sa stie cine sunt si de unde vin ) dupa care sa-i inmanez hartiuta care avea sa ma duca la un hotel. Prietena mi-a spus ca imi rezervase o camera la un hotel si nu trebuie sa imi fac griji nici in privinta asta pentru ca angajatii stiau de mine , stiau ca nu vorbesc bine limba engleza , iar la intrare trebuia sa le spun numai numele meu.

Oprirea unui taxi in New York a fost o experienta enervanta si aproape 15 minute am stat cu mana ridicata , dar nici un taxi nu oprea. Tineam sa cred ca nu le place fata mea de aceea nu oprea nimeni. Imi venea sa las totul balta , dar mereu prindeam curaj cand vedeam si alti oameni incercand sa opreasca un taxi. Am continuat sa astept pe marginea drumului cu o mana ridicata pana in momentul in care am vazut cum un taxi incetineste si opreste chiar langa mine. Soferul coboara din masina , ma saluta zambind dupa care ma ajuta sa imi pun bagajul in portbagajul masinii. Soferul era unul de culoare , semana cu Tyrese Gibson. Cel putin la Tyrese m-am gandit atunci cand l-am vazut. In taxi am procedat excact cum a spus prietena si fericirea mea ca acel taximetrist nu a insistat cu intrebarile pe tot drumul pana la hotel.

La hotel am fost tratat precum un oaspete special , toti atenti cu mine si partea interesanta este ca atunci cand am intrat nu a trebuit sa le spun nici numele pentru ca un angajat s-a indreptat catre mine si dupa ce mi-a luat bagajul mi-a spus zambind „Hello Alexander ! Welcome to New York ! ” .

Nu m-a intrebat nimic . Doar mi-a aratat incotro sa merg si l-am insotit pana la etaj unde am urcat cu liftul. Dar n-am inchis un ochi toata noaptea. Doar am stat pe intuneric si am privit pe geam in departare si m-am gandit la „ea” , la prieteni si dusmani , la Paul Walker si chiar nu imi venea sa cred ca trecuse o luna de la cumplitul accident ( o luna a fost atunci ) . Si chiar nu imi venea sa cred ca dimineata aveam sa zbor cu avionul in California , iar aici aveam sa-i aprind o candela macar la locul accidentului. Vroiam asta , imi doream asta. La acestea m-am gandit in timp ce priveam pe geam. Vedeam multe de la geam , am fost cazat la etajul 20 si ceva si intotdeauna mi-a placut sa admir NYC in lumina noptii. Dar tot mai frumos era daca il priveam din varful lui Empire State Building. Dimineata un angajat al hotelului m-a ajutat sa ajung la aeroport , m-am imbarcat in avion si in sfarsit aveam sa ajung la „ea ” , in California.

La San Francisco a urmat reintalnirea cu cea pentru care am ales sa traversez din nou Oceanul Atlantic , cea pentru care am acceptat sa trec si prin experienta cu orasul New York si asta ca sa fim impreuna pentru o saptamana si sase zile , cat mai erau din viza. In cele doua saptamani nu am vizitat mare lucru. Doar ne-am plimbat prin locuri in care ne-am plimbat si randul trecut , iar locul cel mai indepartat pe care l-am vizitat a fost Santa Clarita , oras in care am mers pentru a-i aprinde o candela regretatului actor Paul Walker. In locul in care am pierit Paul Walker erau multi fani , multe candele si lumanari , fotografii cu Paul Walker si mesaje scrise pe asfalt. Masina nu mai era , dar locul in care a ars era imprejmuit cu o banda a politiei care nu permitea accesul oamenilor , iar asfaltul era negru. Oarecum ne-au socat cele vazute si dupa ce am aprins cate o candela am placat in graba . Aveam posibilitatea sa mergem si la Cimitirul Memorial din Los Angeles unde intre timp i-a fost depusa cenusa , dar considerasem ca ne-au ajuns cele vazute la locul accidentului.

Restul zilelor au trecut atat de repede incat a trebuit sa revin din nou acasa si din San Francisco am plecat cu un avion care „trebuia” sa aterizeze in New York , iar aici urma sa am conexiunea pentru Londra respectiv Bucuresti. Dar zborul de la San Francisco la New York s-a dovedit unul cu ghinion pentru ca o problema la motor ( ziceau ei ) si uite cum m-am trezit prin aeroportul din Chicago. Aici a urmat o asteptare enervanta timp in care eu si ceilalti aproape 100 de pasageri am asteptat urmatorul zbor pentru New York si care a fost abia peste…5 ore. In New York o alta asteptare enervanta pentru conexiunea catre Londa ,iar in Londra o alta asteptare enervanta pentru conexiunea catre Bucuresti. Dupa mai bine de o zi pierduta prin aeroporturi si avione am ajuns la Bucuresti cu o durere de cap ingrozitoare. A doua vizita in SUA a fost una de cacao pentru ca a trebuit sa ma descurc singur prin New York si am asteptat pe aeroporturi cu nu am asteptat niciodata. Si din nou distanta intre noi , din nou la webcam , din nou la telefon… A trecut o luna , doua luni , a urmat pastele si in toata aceasta perioada nu am fost impreuna cu ne-am dorit… tot aceeasi distanta intre noi….

La nu mult timp dupa ce a trecut pastele am spus sa incerc din nou obtinerea unei vize temporare , am facut toate formalitatile necesare si am fost pus pe asteptare. Dupa o asteptare enervanta am fost din nou la interviu , din nou „negocieri” cu ambasada in incercarea de a-i fraierii cu alte trei luni de viza.

Si bineinteles , am reusit. La jumatatea lunii mai 2014 aveam sa ajung in America pentru a treia oara.

Dupa o plimbare printr-un oras care deja mi-a devenit familial ( San Francisco , ca despre el e vorba ) am plecat din nou intr-o calatorie care avea sa ne poarte prin cateva state americane. Route 66 – celebra autostrada mama a Statelor Unite – o aveam planuita odata ce aveam sa ajung a doua oara in SUA, dar cum viza nu a permis acest lucru am lasat pentru altadata Route 66. Dar totul a devenit realitate si am vizitat un stat calduros care traverseaza aceasta autostrada , iar acesta este „Arizona”. In Arizona am ramas doua zile timp in care ne-am plimbat prin Phoenix si prin Tucson. Arizona este mai exact un al doilea Sahara si asta pentru ca este foarte cald , iar in doua zile de plimbat prin acest stat am pus un strat de bronz pe care in Romania il puneam intr-o luna . Caldura din Arizona ne-au facut sa lasam pentru altadata Route 66 si am revenit la malul Pacificului , in California , unde ne-am racorit cateva zile. Cu aceata ocazie am descoperit Los Angeles cum imi doream , am vizitat din nou Santa Monica ,Venice si Malibu , am vizitat Santa Barbara ,Long Beach…

Patru zile mai tarziu aveam sa reluam Route 66 . Am traversat statul Arizona , New Mexico , iar in statul Texas am deviat de la drum pentru a putea vizita Austin , San Antonio si Dallas ( in Huston nu am ajuns INCA ) si alte patru zile mai tarziu aveam sa revenim pe Route 66 lasand Texas in urma. Am traversat statele Oklahoma , Kansas , Missouri spunadu-i finish lui Route 66 in Chicago ,Illinois.

Trei zile mai tarziu am plecat din nou la drum , am lasat in urma statul Illinois , am traversat statele Kentucky , Tennessee si Georgia spunandu-i welcome statului Florida . Drumul pana in Florida a fost unul fantastic, iar singurele orase in care am oprit a fost Nashville ( in Tennessee ) unde ne-am oprit la hotel pentru o noapte si Atlanta ( Georgia ) unde ne-am oprit numai sa mancam. Numai ca in Atlanta al nostru Dodge Nitro a dat primele semne de oboseala deoarece nu a vrut sa mai porneasca. A necesitat tractata si timp de patru ore a mesterit un mecanic la ea. Dar amuzant mecanicul atunci cand a vazut numerele de la masina : ” Cum !!! Voi din California veniti ???” A spus ca am avut mare noroc ca nu s-a defectat printr-un loc mai pustiu. Avea dreptate deoarece pe drumul dintre California si Florida am trecut prin cateva zone in care nu intalneai masini si oameni pe mile . Daca se defecta acolo… atunci chiar trebuia sa ne facem griji.

In Florida am oprit in Jacksonville , oras in care am ramas doua zile ca sa ne odihnim , dar sa odihnim si masina . Dupa doua zile am inceput un tur al statului Florida si din Fernandina Beach am vizitat fiecare oras si plaja pana in …Miami. Dupa doua saptamani si o zi i-am spus welcome si lui Miami timp in care am vizitat tot ce ne-a placut : plaje , orase , muzee , gradini zoologice … 4 Iulie ( Ziua Independenei ) am sarbatorit-o in Miami Beach si alte trei zile mai tarziu ne gaseam pe Overseas Highway , autostrada denumita si „autostrada peste mari” .Este oarecum fantastic sa traversezi o autostrada cu privelistea Oceanul Altantic in stanga si in dreapta si mi-a placut mult la Seven Mile Bridge . In celalalt capat de autostrda se gaseste Key West , un mic oras situat pe o insula chiar in mijlocul Oceanului Atlantic . Alte trei zile le-am petrecut la Key West relaxandu-ne si planuind o alta calatorie prin America. Dar unde ?? Am adus in subiect Alaska si Hawaii , dar ambele au fost excluse cu motivul ca in Alaska este prea frig si cum nu ne place sa caram zece geamantane cu haine dupa noi am exclus Alaska. Nu eram curiosi nici de plajele si insulele din Hawaii pentru ca deja vazuzem destule in Florida. Noi vroiam cu totul altceva si tot umbland pe internet am gasit o stire despre orasul Seattle. Eu am mai auzit de Seattle de prin filme si in urma cu cativa ani un „fost prieten” a plecat intr-o croaziera , iar vasul de croaziera a plecat din Seattle. Totusi niciodata nu m-am gandit ca exista si statul Washingtone , iar cand cineva aducea in subiect despre Washingtone eu ma gandeam la Casa Alba , la Mr. Obama , dar vizitand SUA sa aflu ca unde se afla Mr. Obama se numeste Washingtone D.C. si care nu are nicio legatura cu statul Washingtone. Am inceput sa dezvoltam acest subiect si atat de mult l-am dezvoltat incat ne-am rezervat doua bilete de avion pentru Seattle si urma sa plecam direct din Key West si aveam o conexiune in Miami. Era jurul orei 19 cand a decolat avionul de pe aeroportul din Key West si dupa 40 de minute de zbor a aterizat pe aeroporrul din Miami. A fost si pentru prima data pe aeroportul din Miami. A urmat conexiunea pentru Seattle , alte 7 ore de zbor si aterizare in Seattle , Washingtone in jurul orei 00:30 . ( ora locala ) . In Seattle nu am facut prea multi purici . Am vizitat Seattle Aquarium , gradina zoologica , ne-am plimbat prin oras , iar a treia zi aveam sa lasam Seattle in urma defiland cu doua bilete American Airlines cu directia Los Angeles si , de asemenea , o conexiune in Phoenix , Arizona. Avionul a decolat cu 20 de minute intarziere , iar in Phoenix a ajuns cu o intarziere de 50 de minute si asta pentru ca avionul a facut un mare ocol. Pe aeroportul din Phoenix am avut parte de cea mai urata experienta din viata mea pentru ca 12 ore le-am petrecut prin aeroport si asta deoarece zborul pentru care aveam noi rezervare atat i-a fost amanata decolarea pana in momentul in care a fost anulat. Nu a fost singurul avion anulat , iar alte avioane si-au anulat aterizarea si au zburat spre alte aeroporturi , iar asta din cauza unui DUST STORM . Ca sa fiu mai explicit este vorba despre o furtuna de nisip . A fost pentru prima data in viata cand am vazut asa ceva si abia dimineata am aflat de pe Facebook ca este vorba despre DUST STORM . In aeroport nimeni nu a spus nimic , doar sa asteptam calmi zborul de la ora 6 pentru Los Angeles. Dupa o noapte pierduta in aeroport am reusit sa ne imbarcam in avion , iar dupa o ora jumatate de zbor a atrizat pe LAX ( Aeroportul International din Los Angeles ) . Prima data pe acest aeroport si era trecut de ora 10:00 AM ( ora locala ) cand am reusit sa iesim din aeroport in ciuda faptului ca avionul a aterizat in jurul orei 08:00 . Si din nou Los Angeles , din nou plimbare pe Hollywood Blvd. , Redeo Dr. … Daca tot eram in Los Angeles ne-am facut curaj si am mers la Forest Lawn Memorial Park din Hollywood Hills , cimitir in care i-a fost depusa cenusa regretatului actor Paul Walker. Nu a fost un moment prea fericit pentru noi deoarece amandoi fiind fani Paul Walker , plecarea sa in nefiinta ne-a socat pana la lacrimi. Initial la acest cimitir am fost de doua ori. Prima data cu trei zile inainte sa se implineasca 8 luni , a doua oara chiar in ziua in care s-au implinit 8 luni de la plecarea sa. Numai ca a doua oara am lasat un brat de flori pentru ca am inceput sa imi scriu pe Facebook sentimentele dupa vizita mea la Cimitirul Memorial , iar multi mi-au spus sa mai merg odata , dar sa las o floare pentru fiecare dintre ei. Unii au transferat chiar si bani in contul prietenei pentru a cumpara flori . Persoane din intreaga lume : Australia , Germania , Franta , Italia , Canada , SUA , America de sud… A fost o experienta frumoasa sa conversez cu atata lume. Urmatoarele trei saptamani le-am petrecut vizitand locuri pe care nu le-am vizitat in Los Angeles , orase din imprejurimile Los Angeles-ului si alte orase din statul California si pot spune ca am facut un tur aproape complet al statului California pana i-am spus finish in San Francisco. In toata plimbarea prin California nu inseamna ca nu am intampinat probleme. In trecere prin Santa Clarita din nou problema la motor si bineinteles cu alta masina deoarece am circulat numai cu masini inchiriate. In Redwood City , in timp ce ne odihneam la un hotel , s-a intamplat sa fim miscati de un mic cutremur. O experienta de neuitat pentru ca au pornit alarmele pentru incendii si au evacuat tot hotelul crezand ca este incendiu in hotel. Din fericire nu au fost probleme majore , iar noi am scapat numai cu sperietura. Dar de la stiri am aflat ca in zona Napa Valley a fost mai rau pentru ca acolo chiar au luat foc case , unele au si cazut. Dar aceasta inamplare cam urata nu ne-a descurajat deloc si ne-am continuat plimbarea prin California.

In San Francisco am ramas timp de trei zile timp in care am fost impreuna cu ea si parintii ei . Ne-am plimbat din nou prin oras , cu tramvaiul pe cablu , am facut din nou o plimbare la Inchisoarea Alcatraz , la pas pe Golden Gate Bridge …

Trei zile mai tarziu aveam sa ne aventuram din nou intr-un alt tur al Americii , iar cu aceasta ocazie s-au alaturat si parintii ei care au ales sa vina cu noi din dorinta de a ma cunoaste pe mine mai bine , dar si pentru a descoperii America.

Impreuna am plecat hai-hui prin California , am vizitat Sacramento (care este si capitala statului California ) , Donner Lake si am continuat pana la granita pe Interstate 80. In statul Nevada am continuat pe Interstate 80 pana la granita facand doar un singur popas intr-o benzinarie , in statul Utah am continuat pana la granita ,iar dupa o zi si-o noapte numai pe drum am oprit in Wyoming , in orasul Rock Springs unde ne-am cazat la un hotel . In dimineata urmatoarei zile din nou pe drum continuand la granita , in Nebraska continuand pana la granita fara oprire , iar in statul South Dakota din nou la Muntele Rushmore , doua zile in Rapid City si inapoi pe Interstate. ( I 94 ) .

In Minnesota am intrat pe la o granita la care nici macar nu trebuia sa ajungem si asta pentru ca de la atata drum a obosit „doamna gps” si ne-a trimis pe un alt drum . Dupa o noapte in Mineapolis din nou la drum ,iar urmatoarea oprire am facut-o in statul Wisconsin , in orasul Wisconsin Dells unde ne-am cazat pentru sase nopti la Mt. Olympus. Este un Waterpark , dar au si hotel , iar prima data am intrat doar la Waterpark. Cum ne-a placut am ales sa mai ramanem mai mult pentru Waterpark. Din cele sase zile , numai de doua zile ne-am bucurat pentru ca de data asta eu am fost cel care a creat probleme.

Inca ne gaseam prin Florida cand am fost la USCIS si am solicitat o prelungire de viza si tot atunci sa aflam ca solicitarea trebuie facuta cu macar o luna inainte sa expire viza actuala, nu cum am procedat randul trecut cand am solicitat viza in ciuda faptului ca viza mea mai era valabila cateva ore in pasaport. N-am solicitat o perioada anume , i-am lasat pe ei sa decida asta. Peste viza de trei luni mi-au acceptat inca o luna.

Bine , cand toate erau frumoase la Mt. Olympus prietena mea a primit un telefon de la USCIS in care o informa ca „din motive de securitate” viza mea a fost anulata si ca in 48 de ore trebuie sa parasesc Statele Unite altfel risc sa am probleme mari. Bineinteles , viza mai aveam doua saptamani si chiar nu intelegeam „DE CE?” si despre ce „MOTIVE DE SECURITATE” era vorba ca doar nu eram terorist. Parintii ei au tot incercat sa ia legatura cu Ambasada , iar eu intre timp am facut o rezervare si urma sa plec in dupa amiaza urmatoarei zile din Chicago , Illinois( statul vecin ). Parintii ei au ramas la hotel spunand ca vor continua sa incerce sa ia legatura cu Ambasada ,iar noi la drum . In Chicago am ajuns seara unde ne-am cazat la unul dintre hoteluri . A fost cea mai urata noapte si ma simteam precum un infractor „de ce tocmai eu cu viza anulata?” . A doua zi dimineata ne-am plimbat un pic prin oras dupa care ne-am despartit la intrare in aeroport.

Aveam sa plec fortat si nu imi placea asta.

Bine… Eram in sala de asteptare , asteptam ganditor avionul care urma sa ma duca acasa cand vad cu coada ochiului cum un agent de la imigrari se indreapta catre mine. Ma intreaba numele si prenumele „Yes !” spun eu dupa care imi face semn cu mana sa merg cu el. Am mers cu el insotindu-l pana intr-un birou unde erau mai multi agenti . Atunci cand am intrat m-am gandit ca „oare ce dracu am mai facut?” Imi cere pasaportul , l-am dat dupa care unul dintre agenti incepe sa imi spuna ceva in engleza , dar nu m-am inteles cu el. Culmea… mi-a fost adus translator. Asa am aflat ca parintii prietenei mele au reusit sa ia legatura cu Ambasada si sa rezolve problema. Chipurile , viza mea cica a fost anulata in urma unei greseli . „Greseli?” spuneam eu in gand si cu greu mi-am calmat furia pentru ca atunci cand toate erau frumoase ei au stricat totul. Cred ca m-au vazut ca ma uit urat si cred ca acesta a fost motivul pentru care mi-au pus viza pe sase luni si m-au lasat sa plec…

Mda.. „pentru moment” problema s-a rezolvat . Fericiti am revenit in Wisconsin Dells pentru a-i lua pe parintii ei ca sa ne putem continua ce aveam planuit : WASHINGTONE D.C. pentru ca inspre Washingtone D.C. aveam sa ne indreptam dupa acele sase zile de waterpark. Am plecat din nou la drum , am traversat statul Illinois , Indiana , iar in statul Michigan am oprit in Detroit. Aici am ales sa „abandonam” masina , am schimbat planul de calatorie , iar a doua zi ne gaseam cu totii intr-un avion cu directia Charlotte , North Carolina ( de aici am avut conexiune pentru Washingtone D.C. ). Am ales sa „abandonam” masina in Detroit deoarece cu totii ne-am simtit obositi de la atata drum , iar masina parca si ea dadea semne de oboseala si de cate ori i s-a oprit motorul tineam sa credem ca nu ne mai duce nici pana la aeroport.

Pe aeroportul Dulles am sosit noaptea , era trecut de ora 22:00 (ora locala ), iar aeroportul parea pustiu pentru un aeroport international.

Turul orasului avea sa inceapa a doua zi dimineata cu plimbare prin fata Casei Albe de unde am continuat agale prin National Mall care nu este un mall , este un parc plin de muzee unde am vizitat Washingtone Monument si Lincoln Memorial . A urmat Capitolul , o zona cu adevarat aglomerata si plina de oameni interesanti , ne-am plimbat cu autobuzul turistic care ne-a dus prin cateva zone cunoscute ale D.C.-ului si…cam atata pentru ca dupa nici macar o saptamana USCIS s-a legat din nou de viza mea si nu au mai sunat-o pe fata mea deoarece au venit chiar ei personal dupa mine la hotel si ( dupa cate mi-a spus prietena ) tot spuneau despre o problema cu „actele”. M-au dus chiar ei personal la aeroport ca sa se asigure ca plec , m-am imbarcat in avion si in plus am avut parte si de zbor gratuit pana in Romania pentru ca in astfel de cazuri intra Ambasada. Am plecat fara a-i spune prietenei mele ” LA REVEDERE” si nu a mai venit cu mine la aeroport. Am revenit in Romania foarte suparat si de comun acord eu si fata mea ne-am decis sa luam o pauza , iar trei saptamani nu ne-am telefonat , niciun email , niciun SMS , nici macar un bip.

Dar iubirea a fost mult mai puternica pentru amandoi incat n-am suportat tacerea mai mult de trei saptamani timp in care mai mult am suferit. Intre timp aveam sa aflu si despre  ce problema cu actetele era vorba si atunci cand am crezut ca sunt cu toate ok am facut DIN NOU formalitatile necesare pentru obtinerea vizei… Spre surprinderea mea … mi-au acceptat , iar la sfarsitul lunii Noiembrie aveam sa ajung din nou in San Francisco crezand ca voi avea , in sfarsit , un Craciun si Revelion Made in United States. Dar m-am inselat pentru ca din nou s-a bagat USCIS precum musca . Am revenit din nou in Romania si asta pentru ca am fost obligat sa o fac si pe langa toate astea am zburat din nou gratis cu avionul. Inainte sa plec mi s-a spus ca trebuie sa rezolv o alta problema cu actele si dupa aia sa aplic pentru viza. Am ajuns in Romania un sac de draci gandindu-ma ca ” DE CE PUII MEI IN ROMANIA TOATE ACTELE SUNT IN REGULA SI ACCEPTA VIZA ? SI OARE DE CE ATUNCI CAND MERG PE AEROPORT ( IN SUA ) NIMENI NU SPUNE NIMIC SI CULMEA , DUPA O SAPTAMANA – DOUA SE LEAGA DE MINE ? ” Ma gandeam ca poate au ceva cu persoana mea sau poate chiar am probleme cu actele. In fine … Craciunul si Revelionul le-am petrecut singur , in Romania. Noul an l-am intampinat din Piata Sfatului din Brasov , loc unde am ales sa merg pentru a intampina noul an in ciuda celor -20 de gade cate erau afara. A fost un Revelion tare geros si de multi ani nu a mai fost asa. Ea a ales sa ramana in California cu familia .

In Ianuarie ( 2015 ) aveam sa ajung din nou la Ambasada , iar acolo sa imi spuna ca de fiecare data actele au fost in regula , iar motivul pentru care anuleaza viza pleaca de „SUS” , de la Ambasada din SUA si degeaba treceam de Ambasada din Romania si imigrari pe aeroport pentru ca ma loveam de altele mai tarziu. In fine , n-am vrut sa par paranoic asa ca am zburat din nou cu avionul catre SUA cu viza pe trei luni. Avionul a aterizat in Orlando , in Florida , oras in care m-am intalnit cu „ea” si am incercat sa uitam experientele urate cu cei de la USCIS . Dar bucuria a durat doua saptamani pentru ca DIN NOU s-a bagat USCIS precum musca si , ca randul trecut , m-au expediat acasa. In plus , pe langa asta , am primit si o interdictie, iar pe teritoriul Statelor Unite nu mai pot intra pe o perioada de multi ani. Acum ceva timp citeam pe un site ca oarecum pentru cetatenii romani intrarea in Statele Unite se face mai usor pentru ca au devenit mai inganduitori cu vizele. Am vazut ! Au acceptat in Romania si anulat in SUA.

Am revenit  in Romania  parca stiind ca totul s-a terminat , iar "relatia" noastra atarna intr-un fir de ata. Nu a mai platit  Ambasada zborul meu catre Romania pentru ca  fata mea a ales sa  vina    cu  mine , in Romania. Parintilor ei nu le-am spus adevaratul motiv  pentru care  revin din nou in tara punand  in  fata  probleme familiale.  Oarecum parintii ei niciodata n-au fost de acord ca noi sa locuim in Romania. Ei  ne vroiau pe amandoi in California , ne asigurau casa  , masina si tot  ce aveam nevoie  , dar sa  fim in America. Am ales sa ascundem adevarul gandindu-ne ca poate atunci cand le vom spune  despre problemele  mele din America ne vor lasa sa traim in Romania.

Dar n-a fost deloc asa , iar atunci cand le-am spus adevaratul motiv pentru care am  revenit in tara si ca prietena doreste sa traiasca cu mine  in Romania pana avea sa expire interdictia mea si asta pentru ca  ma iubea , parintii ei s-au schimbat 190 de grade , n-au mai  fost de acord cu mine  si fata mea a fost obligata sa plece in America.

In luna Martie fata mea  a plecat   definitiv in America  si n-am mai insotit-o la aeroport ,  nu ne-am  sarutat ,  nu ne-am spus nici macar "La Revedere ! ". Doar a  plecat si... atat.  Din luna Martie  nu mai stiu nimic de ea , nu mai stiu  daca  traieste , daca a ajuns cu bine in California... Initial avionul a ajuns in  San Francisco    , iar conexiunile din Europa  au fost dupa cum erau programate.  Stiu asta pentru ca am urmarit on-line situatia zborurilor .  Am pierdut definitiv legatura cu ea , numarul de telefon nealocat , iar  la adresa de email pe care obisnuiam sa vorbim nu raspunde nimeni. Probabil parintii ei ii interzic sa mai vorbim. 

In prezent Brasov , Romania singurel cuc si amintindu-mi de "ce a fost odata frumos" , amintindu-mi de fata de peste Ocean si locurile pe care le-am vizitat in America , amintindu-mi  despre intamplari cum numai prin filme am vazut .

Chiar daca pentru moment suntem despartiti eu sunt fericit ca am putut vizita mai bine de jumatate din America si asta pe banii parintilor ei pentru ca , bineinteles , ei au fost cei care au sustinut material tot ceea ce am facut prin America. Tot ei mi-au trimis bani pentru biletul de avion si vize. Daca nu erau parintii ei nu ajungeam  pana in America  si nu descoperam atatea  state.

Si nu imi este ciuda ca am ramas numai cu amintirile pentru  ca fata mea a plecat  luand cu ea toate albumele foto si memory stick-urile   cu poze si videoclipuri. Pana si cele trei poze  cu noi doi impreuna pe care  fata mea mi lea dat in anul 2012  la aeroport au ramas acasa la ea.
Chiar daca nu am nicio amintire vizuala , macar am constiinta impacata ca"am fost acolo".

Dar totusi eu am senzatia ca nu s-a terminat aici. Pana una-alta interdictia este pentru o perioada limitata , nu ? Simt ca cineva de peste ocean ma iubeste si inca se gandeste la mine , iar intr-o zi voi ajunge din  nou  la ea , in California ( chiar daca pe banii mei )   ca sa putem continua de    unde Ambasada SUA a tras linie : Turul Americii si iubirea noastra.   Cu timpul poate isi dau seama si cei de la Ambasada ca ne iubim cu adevarat si ma lasa sa ma casatoresc cu EA in America pentru ca asta imi si doresc. 

Si chiar daca nu o sa fie asa  , nu m-as oftica , voi continua sa zambesc ( si in prezent zambesc ) si sa fiu fericit ca am fost cu o fata din America  si ca am vizitat atatea locuri.


publicata in 2015-07-26

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'To live is like to love -
  all reason is against it,
  and all healthy instinct for it.'
  ~ Samuel Butler, Life and love
• 'The first duty of love is to listen.'
  ~ Paul Tillich
• 'Life without love is like a tree
  Without blossom and fruit.'
  ~ Kahlil Gibran