Povestea mea a început acum 4 ani. Ne- am cunoscut prin intermediul unui prieten. Era totul atât de frumos...ne am întâlnit, am discutat, ne am plãcut etc. El era un tip foarte gelos, eu eram încã în liceu, tânãra, frumoasã cu chef de viațã. El fusese însurat și avea doi copii. El nu mi a spus ca are doi, ci unul. În fine, am trecut cu vederea (țin sa menționez, prima greșealã). Pãrinții mei încã nu aflaserã de relație. Când au aflat, nu au fost de acord. Încet, încet tati a acceptat pe urma la vreo 2 luni și mami. Buuun! Toate bune și frumoase. El devenea din ce în ce mai gelos. Trebuia sa îi spun tot ce fac, unde sunt, cu cine, de ce. Tot timpul vorbeam la telefon. Când ieșeam în pauza la liceu trebuia sa îl sun. Ajunsese sa mã sune și la ore. Mergea din ce în ce mai rãu. A început sa mã loveascã. Azi o palma, mâine alta pana când m a jucat în picioare (și nu exagerez). Fața îmi era vânãtã de pumnii primiți. Nimeni nu știa ce se întâmplã. Nici ai mei. Poate va gândiți ca meritam, dar nu era așa pt ca eu pur și simplu, ajunsesem la cheremul lui. Am rãmas însãrcinatã, am fãcut întrerupere. Bineînțeles ca a spus Ca nu este cu el. Alta bãtaie. Venea și mã lua de la liceu, gãsea motiv și mã lua la bãtaie crunta. Numeroase fire de par îi rãmâneau în mâini. Nu le am spus pãrinților nimic de rușine și m am gândit ca le voi face rãu. Timpul trecea, era din ce în ce mai rãu. Îmi dãdea 5 lei la mine. Zicea ca îmi ajung. Nu mai aveam voie sa pun ruj, rimel nimic pe fațã. De divorțat nu divortase. Tot eu eram fraiera...iar am rãmas însãrcinatã, aceeași poveste, zicea ca nu e al lui. Alta bãtaie...mã jignea pe strada, de fata cu, colegii. Îmi cumpãra un lãnțișor și când mã bãtea îl rupea. Țin minte ca odatã mi am pus unghii gel, vai de mine, mai bine mã lipseam. Pur și simplu, trãgea de ele sa mi le dea jos spunându mi ca mi am pus unghii sa mã placa alții. Iar am rãmas însãrcinatã (mi a spus ca a fãcut o intenționat, credea ca nu o sa mã mai duc la școalã. Chin...trebuia sa mã culc cu el forțat, altfel îmi primeam "rația". Am terminat liceul, am rãmas acasã, el se mutase la mine, nu avea treaba nici rușine. Nu a întrebat pe nimeni dacã se poate muta...pãrinții au acceptat. Vreun an și un pic nu m a mai lovit, doar mã jignea. Am rãmas din nou însãrcinatã. De data asta, nu am mai putut face întrerupere. Aveam 3 luni. Când am vrut sa iau pastile, nu mi a dat voie, a spus ca de ce sa iau sa mã pot culca și cu alții. Au trecut 9luni, am nãscut o fetițã sãnãtoasã. Iar a început sa dea în mine. Eram cu bebe în brațe, plângea de colici. Mi a spus "dementa dq, nu știi sa împaci copilul". I am rãspuns cu același cuvânt iar atunci mi a dat o palma în cap (fiind cu bebe în brațe). Regret amarnic ca l am cunoscut. Regret ca nu am ascultat pe mami. Timpul nu se mai întoarce, eu fericita nu voi mai fii. (Am uitat sa menționez ca de câte ori am vrut sa pun punct mã amenința ca mã omoarã și se duce la pușcãrie. Și uite așa am stat de frica). Dragi fete, ascultați de pãrinții voștri, ei nu va vor rãul. Am 22 de ani dar o viațã varza. Singura care mã face fericita este fetița mea. Va mulțumesc.

publicata in 2016-04-16

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Love talked about can be easily turned aside, but love demonstrated is irresistible.'
  ~ W Stanley Mooneyham
• 'When you love someone, all your saved-up wishes start coming out.'
  ~ Elizabeth Bowen
• 'Life without love is like a tree
  Without blossom and fruit.'
  ~ Kahlil Gibran