Sper sa se inteleagã,am scris de pe telefon,scuze pentru greseli de ortografie,sunt sentimentele mele..și dragostea mea fata de persoana de care m am îndrãgostit si am iubit si o voi iubi mereu!!

Tin minte si acum ziua aceea ,în care acuma conștientizez ca mi-am vândut Inima si Sufletul pe un simplu numãr..!Sunt un tip care greu se îndrãgostește dar si când o face nu e cale de oprit..!S-a întâmplat anul trecut pe la mijlocul primãveri .,când am cunoscut o pe aceastã fatã ,cu toatã ca noi ne stiiam ,eram din aceiasi localitate,doar cã nu schimbãm multe vorbe,doar ne salutãm când întâlneam ocazia,plus cã ea avea o relație de ceva timp cu cineva ,recunosc ca mi 'a plãcut fata ,o mai vedeam cu prietenele ei ,cu prietenul ei,doar ne salutam si atât..Cu toate cã o placeam, eram si sunt un tip care respectã relațiile si niciodatã nu mi 'a plãcut sã intru în astfel de lucruri.Mai o vedeam asa singura cã mai venea cu o prietenã de a eii si simteam ceva și o vedeam si pe ea ca se uitã la mine,mai ales cã eu eram cu ceva anii mai mare k ea,dar niciodatã nu ne vorbeam..,mai ales eu..,sunt o fire mai timida,mai sensibilã,eram mai mereu singur pentru cã nu puteam gãsi pe cineva de care sã mã îndrãgostesc,sau poate nu aveam curajul necesar sã fac asta,asteptam momentul..,nu e bine Cateodata...În fine,au urmat câteva zile când o vedeam mai mereu unde ne strângeam cu toții,era ciudat si culmea ca vorbeam mai multe cu ea,îmi zâmbea,râdea la glumele mele,comunicãm din ce în ce mai mult în fiecare searã,dar tot nu am prins ideea,credeam ca suntem prieteni mai apropiați..!Într o searã mã întâlnesc cu ea,venise de la o prietenã,cum am fãcut,cum nu am fãcut,pe drum n
e-am intersectat amandoi ,eu dãdeam sã vin sã mã întâlnesc cu prieteni pt ca trebuia sa plecam,ea venea de la prietena ei..,niciodatã nu ne am întâlnit sã fim singuri,sau sã o vãd singurã..,m am uitat la ea ,am salutat o si am dat sã plec,dintr o datã aud un strigãt...Cristi stai..!,nu stiiam ce vrea..!Mi am întors privirea înapoi si am întrebat ce s-a întâmplat și de ce mã strigã...,am rãmas surprins puțin..,bãuse la prietena ei si cum era amețitã ,probabil avuse si curaj ,îmi cere nr. de tel.,eu mã gândeam cã poate îl vrea prietena ei pentru cã erau multe seri in care tot mã luase la mișto ca ii place de mine ..etc.Normal,ii l'am dat cu toata plãcerea si i'am spus sã îl ținã doar pentru ea.,trebuia sã plec si s-a încheiat rapid intersectarea noastrã,dar eu eram cu gândul de ce oare îi trebuia nr meu și mai ales era bautã,oricum nu bagasem înseamã pe moment.Trecuse vre'o 20 de minute ,în timp ce eram cu prieteni,primesc mesaj de la ea,in care scria :dacã nu mã suni în urmãtoarele minute nu stiu ce am sã fac..,ceva de genu..,mã uit..!,nee,cine știe ce glume vrea sã facã mai ales cã e ai ametitã,..,în urmatoarele 5minute mai primesc un msj..Cine ești..?pff de parcã nu știa..,nu trece mult timp mã sunã ..,am vb ,nu prea o înțelegem atunci dar na.,am vb puțin și am închis..!Deja mã stârnise gandul la ea..,ajung acasã dupã câteva ore și o sun,si începem sã vorbim mai multe,îmi spunea cã nu prea se mai înțelege cu prietenul,cã numai suportã relatia..,eu defapt eram sprijinul ei si mi se descarcã mie,(eu cum sunt o fire mai emoționalã,sentimentala,visãtor,trãiesc din povesti in anumite momente),încercam cumva amandoi sã comunicãm si sa vorbim mai multe deapre noi.Ea o fire mai tupeista dar în același timp și tristã,mi-a spus o grãmadã de lucruri despre ea si ce vrea de la viațã,eu gândeam mai matur si încercãm sã o scot cumva din gândurile negative pe care le avea..Au trecut zile și vorbeam din ce în ce mai mult,țin minte prima oarã când ne-am întâlnit,nu am putut sã mã abțin mãcar o secundã sã nu o privesc ,sã o iau în brațe și sã o sãrut..,simteam în momentul acela cã deja o cunosc de o viațã.Au urmat zile si nopti in care ne intalneam,vorbeam si faceam tot felul de lucruri,imi este greu sa ma intorc si sa imi amintesc ce a fost,ma doare inima dar tot am sa continui..,eu m-am îndrãgostit foarte tare de ea deși nu arãtãm la început asta!S-a despartit de prietenul ei imediat dupã ce m-am cunoscut si s-a îndrãgostit de mine.,pentru ca eram genul mai romantic si asa sunt,era totul minunat,am avut nopti pline de iubire ,pentru mine era fatã mult visatã,am început din nou sã cred în privința iubiri si in a fi iubit ,pentru ca o perioadã lungã am fost alungat din aceea dragoste care am crezut o,si mi-a trebuit 5 ani și ceva sã încerc sã mã îndrãgostesc iarãși..,dar asta edomeniul trecut....A fost ceva deosebit ,mã iubea si o iubeam,i'am arãtat totul despre mine,i'am arãtat toatã dragostea mea prin cuvinte ,prin fapte și prin lucruri simple dar valoroase..(,sunt un tip simplu,am multe regrete în spate,viața asta nu prea mi a oferit multe ușițe de care pot sã profit,poate au fost si le am ratat eu. ,din cauza mea,din cauza frici sau încrederi în oameni,am ținut totul în mine si am fost dezamãgit de multe persoane care le am iubit si asta ma ca'm înlãturat de realitate,îmi creeasem propria mea persoana când eram doar eu si cu mine,fata de alții eram o cu totul alta persoana,am gresit foarte mult..)..Totul avea sã capete un sens nou de viațã și dragoste,erau zile și nopți când ne iubeam,ne țineam în brațe și ne fãceam tot felul de promisiuni și cã dragostea noastrã va clãdi în timp un lanț care nimeni nu îl va rupe,ai va tãinui la nesfârșit,ne mai certãm dar nu existã o zi când pânã sera sã nu ne împãcãm,ne spuneam cuvinte dulci,si frumoase,eram fãcuți unul pentru celãlalt.O priveam noaptea când dormea,îi simteam bãtãile inimii,o sãrutãm pe obraji și frunte,îi auzeam respirația,cel mai mult adoram ,iubeam felul în care fãcea cu buzele si dinți în același timp de parcã mesteca ceva,mai murmuia aaa de frumos,si mã gândeam cã eu sunt de vina pentru cã sunt în visul ei,foarte frumos si adevãrat,nu existã o noapte sã nu ne spunem Noapte Buna Te Iubesc..,ne sarutam si ne tineam strans in brate pana ne lua somnul..,iar diminețile când ne trezeam ne spuneam Buna Dimineața Te Iubesc si apoi ne sãrutãm..,adoram diminețile când mã trezeam alaturi de ea,savuram cafeaua plin de zâmbete..,foarte frumos..si multe alte.Dupã un timp simteam ca se schimbase ,numai era fatã aceea,numai mergea ceva,nu prea mai comunicãm,o întrebãm ceva ,ea nu îmi rãspundea,eu tot timpul cred cã orice se rezolva prin comunicare oricât de mare gânduri ne apasã,sau eu stiu ce..,.Veneau zile parcã numai eram noi,eu eram mai stãpân pe mine,Dar ea devenise mai nervoasa,isterica Cateodata si plus ca îmi transmite si mie,si mã deranja asta cu toate cã încercãm sã controlez situația..,intr'o seara ne am certat din cauza prietenei ei mai ciudate si a plecat acasã la ea ,am incercat sa o retin dar nu am putut sa o opresc..,in fine urmatoarea zi ne am impacat..Am trecut peste,si ne hotarasem sã ne mutãm Într un orash impreuna,sã ne angajãm amandoi impreuna si sa începem sã mergem pe cont propriu,sã clãdim si sa construim ceva împreunã..Ne am angajat impreuna dar nu reușisem sã ne mutãm la orash,am rãmas în localitatea noastrã..,Dupã ceva timp nu a mai vrut sã lucreze unde lucram amandoi,si s a hotãrât sã lucreze în altã parte..,nu prea am fost împãcat cu ideea ,pentru ca îmi era greu,dar sunt genul de om înțelegãtor si pana la urma am spus da(poate am fãcut o greșealã,sau paote nu),sunt de acord,totul a fost ok,..si s a angajat..,era puțin mai greu dar mergea....,oricum simteam pe zi ce trece cã se schimbã și mai mult,parcã eram mai înlãturat,mã simteam mai gol pe dinãuntru parcã,nu stiu cum sa explic,sau poate doream mai multã atenție,afecțiune din partea eii,nu stiu..,ideea este ca devenise prea obsedata cu prietena ei,cu munca ,începuse cu 12 ore toate zilele inclusiv duminica,si mai fãcea si pe competitivã sau sã ajungã sã îmi zicã cã ea muncește mai mult k mine,si sã o las în pace,începuse sã mã doarã...,dar mã consumam mult în mine..si nu știam cum sa o scot la capãt...A venit si ziua aceea de sambata blestemata,nu o sã o uit niciodatã,am mers la mama ei,nu eram așa de zambareti pt ca ne certasem în ziua aceea pt ca trebuia mâine seara la muncã,Iar eu mã pregãtisem sã i fac o surprizã cu câteva zile sã mergem în oraș la un eveniment,tocmai în ziua aceea de duminicã sera,mai ales cã era important pentru noi ca era o datã importanta ,a rãmas pentru mine din pãcate..,cum spuneam am ajuns la mama ei iar dupã un interval de câteva ore primise câteva mesaje..,se vedea cã nu îi convine nimic,era agitatã,nervoasa,vb cu ea sa îmi spunã ce are ,in momentul acela mai primise unul,iar eu am vrut sa il vad,ciudat pentru prima datã de când sunt cu ea nu a avut reacția asta negatã ca nu vrea sã mil arate,eu m-am supãrat vãzând asta dar nu am insistat vãzând cã nu vrea sã mi l arate,m'am supãrat atât de tare încât am lãsat o acolo și am plecat,pe drum mi am dat seama cã am fãcut o greșealã și cã nu pot pleca asa pur si simplu...,si m am întors,,surpriza a fost neașteptatã,ea deja era îmbrãcatã si pregãtitã sã plece în orash cu prietena ei si cativa prieteni,când am vãzut o am avut o reacție urata dar și de asemenea rugãtoare sã nu plece și sã mã ierte dacã în caz cã am greșit dacã am plecat,dar degeaba,era pornitã spre asta si nimic nu a oprit o ,nici mãcar mama sa,nu îmi venea sã cred ce fãcuse,se vedea pe fata ei ca deja nu mai vroia ,nu își mai dorea nimic în acel moment..,pentru ea a fost o searã,poate o noapte distractiva,dar pentru mine a fost un coșmar cumplit,pentru prima noapte am simțit cã nu se mai termina,prima noapte fara ea,inima îmi bãtea asa de tare încât nu știam cum sa o opresc,nu stiiam ce sã fac,vroiam sã fac ceva,mai ales cã am si sunat o nu mã suna,vroiam sã beau sa ma îmbãt asa de tare încât sã adorm pentru cã nu puteam dormi,eram disperat ,mã simteam rãu,..nu am dormit nimic în noaptea aceia,am adormit în sfârșit dar cred cã 2 ore,am sunat o dupã ce m am trezit,mi a rãspuns si i am spus cã vin la ea sa putem vorbi si sa ne împãcãm,mi a spus cã numai vrea nimic și sã nu vin la ea , pt ca am provocat scandal mare în familia ei si chestii de genul..,tot eu am fãcut asta,i am spus sã vinã la mine dar mi a spus cã numai vine,ne am întâlnit undeva,eu deja numai constientizam ,eram disperat dar în același timp eram si supãrat pe ea..,am rugat o sã ,am implorat o sã uitãm tot ce a fost si sa începem din nou un alt început,dar degeaba,numai vroia,nu își mai dorea relatia asta,numai vroia,ea e tânãrã,vrea sã fie liberã,se gândea la viitor și ea nu vrea peste multi ani sa ii fie rușine cu mine din cauza vârstei și multe chestii..,era asa de degajatã când îmi vorbea încât Sufletul meu și inima mea erau frânte,nu stiiam cum sa reacționez în momentul acela...,am zis cã înțeleg și cã o sã încerc sã depasesc momentul,dar eu știam cã pentru mine nu este așa,pt ca ma cunosc,e greu sã continui dar am sã scriu..,nu am spus la nimeni asta,doar stelelor ,nopti si lunei..,vreau sã mã eliberez aici..,cu toate cã mai trec odatã prin asta.,nici acum nu sunt vindecat...Off..Au venit zile ,zile ca zile dar nopti..,si mai mult o iubeam,nu puteam sã dorm,ziua mã gândeam doar la ea,cum ,încercãm sã o sun,mã trata cu indiferenta,apoi am aflat de la prieteni ca are pe altcineva încã de când ne am despartit,si mai rãu,eu mai speram ca poate avem nevoie se timp și el ne va aduce împreunã..,fãrã rezultat,am început sã o urãsc,dar o iubeam mai mult,am început sã mã urãsc pe mine,mã schimbasem Într un monstru,numai mâncãm,numai vroiam nimic de la viațã,am renuntat la serviciu,m am apucat de baut,am si fumat ,doar ca sa o uit,dar nu puteam,am iubit o prea mult,o iubesc si acum,mã simteam fãrã suflet,fãrã Inima,defapt numai simteam viațã ..,pânã Într o zi când mi am spus:Cristian tu nu ești așa..,tu ești un om bun,iartã si totul va fi bine,în primul rând am avut nevoie sã mã iert pe mine,nu vreau sã mai cunosc persoana aceea care am fost în zilele acelea...Nu imi vine sa cred ce am iubit ,eram in stare orice pentru ea,nu am plans niciodata ,pt ca eu nu aratam niciodata asta la nimeni,ma consumam in mine si nu e ok,am fost in toate locurile petrecute cu ea si nu imi venea a crede,cate ne am propus impreuna si nu credeam niciodata ca o sa ajungem aici,eu credeam si cred ca dragostea poate invinge orice,dar odata ranita capata forma focului dar se va stinge,dar poate sa nascã sa reinvie intr o buna zi...Ma minteam zi de zi ca nu o mai iubesc si am uitat o cand defapt nu era asa,mai ales prietenilor,bine ca stiau ca nu este asa,se vedea de la un pas ,si asa este ..,tot timpul ma intreb de ce ea?de ce am iubit o asa demult incat sa ajung sa traiesc o drama ca aceasta,mai ales ca am incercat foarte mult sa o aduc inapoi ,erau nopti cand ma rugam sa o uit ,dar in acelasi timp inima mea sau ce a mai ramas din ea o vroia inapoi,era in stare sa treaca peste orice ,chiar daca a gresit sa ii mai de a o sansa..,dar astea erau doar pe moment,eram constient ca nu va fi asa,mã apuca un dor de ea desi era mai tare ca drogul,pur si simplu ma prabuseam,..cand stau sa ma gandesc ca au fost doar cateva luni care pentru mine au trecut ani,si simteam de fiecare data ca am mai facut asta ,ca o cunosc..,probabil am si eu o vina sau nu stiu daca e vina,m am dedicat sufletului prea mult,sau nu stiu cum sa ii spun...,sunt multe de spus..,daca continui nu am sa ma mai opresc..,imi este greu sa depasesc aceste momente unice si aceste amintiri care vor ramane gravate in inima si suflet,a trecut vre o 3 luni si ceva ,sunt mai bine ,dar cateodata imi fac rau si singur pentru ca nu pot sa o uit,am incercat sa imi fac o noua relarie,nimic,doar la ea ma gandesc,suflerul si inima sunt la ea,nu pot,a luat cu ea tot ce am avut mai frumos,sper sa aibe grija de ele .Am iertat o,pentru ca asa sunt eu,poate asa a fost sa fie,si am mai invatat o lectie de viata,o mai o vãd,s a schimbat ,numai pot face nimic,are o relatie si respect relatiile,îmi doresc sã fie fericitã,desi mai sunt momente când o vãd sã mã duc la ea sa o sãrut si o strang în brațe dar ideea cã suntem strãini acum unul fata de celalalt cel puțin ea...Urmeazã sã plec in strãinãtate sãptãmânã viitoare și cred cã e un pas in a mai uita si a mã vindeca,oricum ramane acolo undeva...Sper si îmi doresc ca Într o bunã zi sã mã întorc și sã îmi iau Inima si Sufletul pentru a i le oferi altei persoane .Viata ne duce în multe locuri,trecem prin multe,poate timpul si destinul, cine știe ,mã va duce iarãși la ea si ne va tine iarãși de mana.Mereu te voi Iubi..!

publicata in 2017-01-27

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'The greatest thing you'll ever learn
  Is to love and be loved in return.'
  ~ From 'Unforgettable with Love' Natalie Cole
• 'I'm in the mood for love
  Simply because you're near me.
  Funny, but when you're near me
  I'm in the mood for love.'
  ~ Dorothy Fields
• 'Love doesn't just sit there, like a stone; it has to be made, like bread, remade all the time, made new.'
  ~ Ursula K Le Guin