Conversație
poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu
-Ce faci?... De când nu te-am vãzut,
ești mai frumoasã ca oricând!?...
-Hai las-o moartã, te-am crezut
la început...când mã fãceai, crezând!
-Dar nu-i adevãrat! Te-am vrut mereu,
mai mult decât acum! Am remarcat
cã fãrã tine, totu-mi este greu!...
-Terminã, mi-ai mai spus, ai încercat...
-Ce gaj sã-ți dau, ca sã mã crezi, acum
când nu mai știu de mine, de nu ești...
alerg pe strãzi, mã port ca un nebun!?!
-Te știu, e vechiul truc... când mã poftești!
-Și dacã îți promit etern, iubirea?...
-Hmm... parcã nu ai mai fãcut-o?!
-Nu, pe atunci nu o știam cã fericirea
are un singur nume... și-am avut-o!
...-E prea târziu și am venit aici
sã-ți spun, cã e-n zadar, totul s-a dus!
Putem rãmâne, dacã vrei, amici...
e-un altul care suflet mi-a rãpus!...
”... Mi-a fugit inima din piept, s-a rupt,
mã doare brusc în creștet, nu mai vãd;
venisem sigur sã refac un început...
E prima datã-n viațã, când cunosc prãpãd!!!...”
-Și n-ai rușine sau nici milã cel puțin,
sã-mi spui cã ești cu altul, cã mã-nșeli?
-Nu, sunt decisã; viața nu-i un chin,
așa cum am crezut din lingușeli...
... -Și deci îți spun adio, eu te las!
Te rog sã nu mã cauți, oricum plec!...
”... Rãmân buimac în cafeneaua ”La taifas”,
am pieptul un ocean de lacrimi, mã înec.”
Mã scol cu greu, mã uit nãuc pe stradã,
-sunt beat, fãrã sã beau și tremur tot,
numai am niciun mâine, viața mi-e întreagã!...
Am terminat-o, de-azi sunt Emo, nu mai pot!
... Destin, mi-a programat sfârșit, printr-un complot!!!
26.11.2010
”... Îs golaș de sentimente pure investite
pe-o palmã de oglindã înrãmatã,
turnatã-n pur cristal și-argint sã o imite
suavã, returnând o copie d-imagine... trãdatã.
Poate n-o fi decât pedeapsa... meritatã?!?
17.09.2011
publicata in
2012-01-12
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
~ Paul Tillich - 'Dragostea este marele miracol vindecător. Iubirea de sine face minuni în viața noastră.'
~ Louise Hay - 'Viața fără dragoste este ca un copac
Fără floare și fructe.'
~ Kahlil Gibran