Jurãmînc cãlcat (26 februarie 2009)

poezie de dragoste de Diana Enachii

Un fior mi-apare dintr-o veºnicie
Ca un vis frumos care a fost cîndva.
Chipul tãu de înger e fantomã vie,
Faþa ta de cearã - albã ca o stea.

Visez la nesfîrºit clipele frumoase
ªi-mi amintesc ades privirile cuminþi.
Simt fiorul nopþii în artere, oase,
Simt misterul magic al clipelor fierbinþi.

Privirea ta precum un vînt de varã
Se îneca în lacrima de cer,
ªi luna-mprospãtatã c-o luminã rarã
Ne petrecea pe drumuri de mister.

Dar ce folos cã tu mi-ai promis iubire...
Ai sã mi-o plãteºti cu lacrimi mai tîrziu,
N-ai sã uiþi nicicînd sfînta amintire,
Din prezent þi-o spun, cãci deja o ºtiu!

ªi azi te vãd mergînd pe strada latã,
Cred cã ai uitat ce-þi era mai sfînt.
La braþul tã pe-atunci, era o altã fatã,
Cu care ai cãlcat în vechiul jurãmînt.

Aveam iluzii grele, visam dezamãgire,
Dar nu credeam în asta, îmi era absurd,
Cãci tu plîngînd îmi tot jurai iubire,
ªi mã fãceai într-una iluzia s-o uit.

...

Ce pãcat a fost cînd am crezut ãn tine,
Am crezut în toate, dar toate-s o prostie...
ªi astãzi plîng, plîng tãcutã-n sine
ªi mã topesc în mãri de gelozie.

În nopþile pustii ºi-n seri cu lunã plinã
Curaj în sinea mea nervoasã-o sã-mi adun,
ªi din iubirea voastrã o sã fur iubire,
Rãpusatule, cãci vreau sã mã rãzbun.

Amintirea-i goalã în viaþa mea de vis
Chiar de mã sting în lacrimi fãrã de puteri,
Cãci oricum ºi astãzi îþi declar deschis,
Cã nu rãmîn o pradã negrelor dureri.

Nu vei reuºi sã mã faci sã sufãr,
ªtiu cã þi-o doreºti, da-i de necrezut!
Ochiul îºi va strînge pleoapa cea de nufãr
ªi lacrimile mele rãmase-s în trecut.

Oriºice ar fi, viaþa-i înainte
ªi ºtiu c-ai sî-ntelegi, dar va fi tîrziu...
Într-o zi pustie sî-þi aduci aminte,
Într-o zi frumoasã cînd n-am sã te mai ºtiu.

ªi timpul a trecut, trãiesc o altã viaþã,
Mai mîndrã sînt, mai plinã de puteri,
Mã salut-un sore-n orice dimineaþã
Ce m-a fãcut sã uit murdarele dureri.

Dar tu-ai rãmas în urma mea uitat...
Ne-am despãrþit, plecînd din loc în loc.
Mort eºti pentru mine ºi arãþi ciudat
Ca o tãciune neagrã ce nu mai are foc.

...

Deja s-a revãrsat jumate din cea viaþã...
Într-o zi frumoasã, pe strada cea de lut,
Mi-am amintit fioru-þi, lacrima pe faþã,
Fãrã ea la braþu-þi pe stradã te-am vãzut.

Cu ochii roºi de lacrimi ºi cu pãrul alb
Mi-ai apãrut în cale rugîndu-mã sã iert,
Dar orice nu mi-ai spune sub acel înalt,
Cu orice jurãmînt, n-am sã te mai cred.

Ce folos cã plîngi ºi regreþi de toate,
Regreþi de price clipã care a trecut,
Cãci de astãzi viaþa, se transformã-n moarte,
Nu-mi rãmîne azi decît doar sã te uit...


publicata in 2011-05-01

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Dragostea înfrânge timpul. Pentru îndrăgostiți, un moment poate fi o eternitate, iar eternitatea poate fi o bătaie de ceas.'
    ~ Mary Parrish
  • 'Dragostea este marele miracol vindecător. Iubirea de sine face minuni în viața noastră.'
    ~ Louise Hay
  • 'O persoană pretențioasă în momentele iubirii este o sursă bogată de veselie.'
    ~ Martha Duffy