Nostalgii
poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu
Mamã cât de tânãr eram,
Puf de fulg de pe piept când zburam
Cale-albastrã din cer în priviri...
Nu mai rabd nostalgii, amintiri.
Mamã cât de suplu eram,
Ca un paj prin idile fugeam
Mlãdios, lunecând pe speranțe...
Mi-acontam viitor de vacanțe.
Mamã cât parfum degajam
Dintre roze, nectar rãsuflam,
M-aninam cu liane de brațe
De iubiri reînnoite, nesațe.
Mamã cât curaj emanam
Cum vulcanul ce-n piept îmi zbãteam,
Prãvãleam orice zid piroclastic
Cu un șarm dezarmant, de sarcastic.
Mamã ce frumos era totul,
Zile lungi, nopți himere, norocul,
Nicio grijã de ziua de mâine...
Fericit doar cu banul de-o pâine.
Mamã, mamã, ce dor mi-e de mine,
Gloss sau luciu-n imagini divine,
Incolore, de gri impregnate...
Doar de iris și-n gând colorate.
Mamã, mamã, sunt dragul de eu,
Creatura-ți idilicã, zeu
Ce-ai râvnit sã-l ai veșnic aproape...
Suntem ambii... din posteritate!...
30.12.2010
publicata in
2012-03-26
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
~ Alexandrea către Nicholas III - 'Dragostea despre care se vorbește poate fi ușor ignorată, dar dragostea demonstrată este irezistibilă.'
~ W Stanley Mooneyham - 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
~ Peter Ustinov