Rugãciune Tatãlui nostru

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

Mã-nalț Pãrintelui Etern
C-o jalbã; Doamne, oare-s demn
Sã Te Întreb cum de Te am, doar Tatã?
Oare-s orfan și Mamã nu mi-e Datã
Sã O sfințesc, așa cum fac cu anii,
La Tine mã-nchinând în liturghii și psalmii,
Te venerând pe nume de Împãrat?
Mi-aș cãuta și-un Pântec de-a fost Dat!?
M-am lepãdat în voia-Ți suveranã,
Dar îmi lipsește parcã suavul de Matroanã
Sã-mi mângâie de mic zulufii, sã mã scalde
În lucii lacrimi, între brațe calde.
Mã rog la Tine sã mã plãmãdești
Din pâinea Mamei, din cuptoare Îngerești;
Te-ntreb de nu-i S-ompartã zi de zi,
De nu-i și Ea... Femeie?... Spune-mi, oare o Fi?
... Sã ierte dulce, cum ne ierți, o omenire
Ce-Ți suntem în genunchi, feriți de ispitire.
Sã ne dea Ea oblojul la viclean, cã Știe,
A Fãcut mulți, ne-a-nsãmânțat o seminție?!
E poate doar himerã, Doamne, gându-mi celestin
Ce-l îndrug pur și cast, într-o-ntrebare-ngenunchiat... Amin.
15.05.2011


publicata in 2012-05-24

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'A iubi și a fi iubit înseamnă să simți soarele de ambele părți.'
    ~ David Viscott
  • 'Dragostea este singurul răspuns sănătos și satisfăcător la problema existenței umane.'
    ~ Erich Fromm
  • 'Viața fără dragoste este ca un copac
    Fără floare și fructe.'
    ~ Kahlil Gibran