Amintiri dintr-o copilãrie
poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu
Nu mi se-ntâmplã adesea, din pãcate,
Dar azi m-am pierdut iar în pietate
Cu ochii-n lacrimi cãutând pãrinți
C-un dor nebun, mai mult decât de sfinți.
Îmi mângâie timpanul vorba caldã
Ce-o avea tata... Mama iar mã scaldã
Cu mâini micuțe, parcã-n puf și ochi de pluș;
Mã dojenind cã-s iar murdar, un jucãuș.
Aș strânge-n brațe aerul de atunci, aroma
Ce am pierdut-o dar o simt. Sunt iar aidoma
În casa parcã din povești ce le-am doar file,
Cu grãdinița îmbujoratã, plinã de zambile.
Sunt iar la masã seara, ca-ntr-un cuib
Sunt printre rândunelele ce puii își îmbuib...
Aud cum tata, Breul, cheamã fin pe mama;
”Jeni, hai la televizor, începe serialul, drama...”
Sunt iar de mânã rând pe rând la fiecare
În palme calde... Mergeam la plimbare;
Știutã cã-i la bloc, la tanti Mița cea mai bunã
Mãtușã; durdulia ce mã stânge-n brațe, ca o zânã.
Sunt fericit; nici nu mai sunt acum! Eram,
Am nodul permanent! Nu știu, atunci plângeam,
Sau e-un pelerinaj ce nu vreau sã sfârșeascã...
Ah, cum sã fac sã mã topesc în turla strãmoșeascã?...
... Sã fiu iar cu bunica mirosind, toatã scrobitã,
Cu pas se legãnãnd în broderie-n jur tivitã,
În zi de mers la slujbã; ”Cã e-o sãrbãtoare...
Nu uita vreodatã, niciodatã, zi de Înãlțare!”.
N-am nicio grijã, chiar de n-am de toate,
Am inima un fulg, o simt ce fin îmi bate
Și ce departe-i timpul; ”Cum oare voi fi mare
Și cum voi arãta matur la-nsurãtoare?”...
Dar nici nu-i timp, mã scutur, strigã cineva,
Mã cheamã... ”Dane, mergem la vâlcea?”
Și ies, mã duc pierzându-mã-ntr-o zi de varã...
Știți, nu mai am pãrinți, nimic... Plâng prãbușit. Așa am rãmas de-asearã...............
15.05.2011
publicata in
2012-08-17
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Dragostea este ca războiul,
Ușor de început, dar greu de încheiat.'
~ Anonymous - 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
~ Theodor Reik - 'O persoană pretențioasă în momentele iubirii este o sursă bogată de veselie.'
~ Martha Duffy