Sunt la munte la o cabanã de lemn,
La intrare era postat un semn,
Sunt venit aici cu tatãl meu,
Ajunºi pe drum lung ºi foarte greu,
Suntem pe munte lîngã codru,
Locul unde el va fi mereu mîndru,
Afarã-i iarnã ºi eu stau lîngã sobã,
Salvînd lupul alb sã fie garderobã,
Stau pe scaun ºi privesc lemnele arzând,
Dorind sã gãsesc un lup alb blînd,
Afarã-i noapte ºi viscoleºte cu putere,
Este iarnã ºi anotimpul asta cere,
Fulgii de nea se lipesc de fereastrã,
Apar mici raze de luna ceea mãiastrã,
Din îndepãrtare se aude un urlet de lup,
Lemnele în sobã se auzea cum se rup,
Tata era în pat se odihnea, era obosit,
Pentru a omorî lupul alb, de asta-am venit,
Brusc se ridicã din pat, pãrea agitat,
Era buimac, nu ºtia de ce s-a ridicat,
Mã uit la el ºi-l privesc cu mare drag,
ªi la el ºi privind ºi spre baltag.

Ceasuri trecute ºi afarã s-a luminat,
Frigul puternic puþin ne-a lãsat,
Tata, s-a trezit ºi s-a spãlat.
S-a îmbrãcat ºi s-a înarmat,
M-a trezit sã plecãm la vînãtoare,
M-am îmbrãcat chiar dacã mã doare,
Am luat puºca ºi baltagul,
Sã împuºcãm lupii albi, unul cîte unul,
Am ieºit din cabanã ºi am plecat,
Spre vînãtoarea de premiat,
Sã avem lupii albi mulþii omorîþi,
Luînd o grãmadã de vieþi,
Tata, mi-a spus sã stau pe loc,
ªi eu sã nu mã miºc deloc,
A vãzut un lup alb ºi l-a împuºcat,
În picior l-a însemnat,
ªi baltagul la scos ºi la lovit în cap,
Parcã ar fi fost un cui într-un dulap,
Sãracul lup alb încã mai trãia,
Tata îl vroia pentru al tãia.

Am mers ce am mers, acel drum greu,
În timp ce mergeam mã rugam la Dumnezeu,
Sã mã ajute sã-l pot salva,
ªtiu cã eu îl voi rezolva,
Ajungînd cu lupul alb tîrît prin zãpadã,
Salvîndu-l, refãcîndu-l în cadã,
Tata, s-a dezbrãcat ºi s-a pus în pat,
ªi spre vise, el frumos s-a cuplat,
Afarã a început o vijelie puternicã,
ªi nu avea o vitezã foarte micã,
Patru ceasuri bune, m-am luptat sã-l salvez,
Dîndu-i o viaþa nouã ca printr-un sfânt botez,
Dupã un ceas, el se ridicã ºi mã priveºte,
Lãcrimînd, parcã el îmi mulþumeºte,
Plîngea ºi mã lingea ºi din coadã el dãdea,
El, acum doar iubire-mi oferea,
S-a ridicat în douã picioare,
M-am speriat foarte tare,
El dorea o îmbrãþiºare ºi-o sãrutare,
Oferindui-o cu eleganþã mare.

Pe tata l-am convins ºi m-a iertat,
ªi l-am lãsat liber, l-am eliberat,
Lupul alb deodatã, el pe uºã a plecat,
În inima mea, el a fost marcat,
Din codru se aude regãsirea lupilor,
Legendarul sunet al viselor,
Tata, a plecat ºi m-a lãsat singur,
ªi eu nu ºtiam de ce tremur,
Un alt vînãtor, un duºman al tatei,
Suna la uºa noastrã, suna la clopoþei,
Eu, deschid crezînd cã-i tatãl meu,
Vînãtorul vrea sã mã trimitã la Dumnezeu,
Cînd sã tragã cine m-a apãrat.
Doamne, la asta nu m-am aºteptat !
Ãsta-i un semn de la Bunul Dumnezeu,
Am fost salvat de Lupul alb, prietenul meu.

( 2011, 29 iunie )

publicata in 2011-06-30

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
  ~ Alexandrea către Nicholas III
• 'Unde dragostea domnește, nu există voință de putere; iar unde puterea predomină, acolo dragostea lipsește. Unul este umbra celuilalt.'
  ~ Carl Jung
• 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
  ~ Peter Ustinov