Rosteºte Speranþã...
poezie de dragoste de Gavriil Stiharul
Rosteºte Speranþã când luna e nouã
ºi fir de pãianjen în tremor sfinþit
descântã lumina stropilor de rouã
sub ochiul icoanei nicicând aþipit.
Rosteºte Speranþã când mãrul dã-n roade
ºi gândul þi-l pune pe un colb de stea,
ascultã vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboarã spãlând vina grea.
Rosteºte Speranaþã când frânt este zborul
ºi vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rosteºte Speranþã ºi-asculta bujorul
cum i se tulburã seva în floare.
Rosteºte Speranþã când pacea-i stãpânã
ºi vezi licuricii cum umblã pe cer,
ascultã îngerii scoþând din fântânã
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.
Rosteste Speranþã pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse,
rosteºte Speranþã ºi ascultã atent
sãrutul rãzvrãtit pe buzele stinse.
publicata in
2011-07-03
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Alți bărbați au spus că au văzut îngeri,
Dar eu te-am văzut pe tine
Și ești suficient.'
~ G. Moore - 'Este imposibil să te căiești pentru dragoste. Păcatul dragostei nu există.'
~ Muriel Spark - 'Dragostea adevărată nu poate fi găsită acolo unde nu există cu adevărat,
Și nu poate fi ascunsă acolo unde există cu adevărat.'
~ Anonymous