„ Foaie dulce, foaie acrã,
De iubirea nostrã sacrã,
Nici un liberal nu ne desparte,
Iubirea noastrã e aparte,
Scrisã într-o carte eternã,
Cu litere de lucernã „

Toamna ce a venit, iar vara tocmai a plecat
repede ºi criticat.
Pomii par ca de crãciun ºi frunzele sunt globuleþele
ce seamãnã ca stelele.
Afarã-i noapte ºi genele mi-s obosite,
Care-mi redã o anumite personalitate,
Înmoi stiloul în cãlimara de cernealã,
Pe fila parfumatã în a sa rânduialã.

Pentru a-þi scrie aceastã scrisoare în pripealã,
Aþi aºterne cuvinte de dor ºi-o micã bãnuialã,
Cu amintirea dulce în a noastrã rânduialã,
ªi cu timp a ne face a noastrã orânduialã.
Cã, eºti cu bãietul acela douã case mai încolo,
Sper, cã acestã bãnuialã nu-i adevãratã, acolo
În aceea mahala ºi simt cã încã sunt iubirea ta,
ªi aminteºte-þi cã, de mine nu eºti uitatã.
Ascult la radio aceste bazagonii de aceºti liberali,
Aceºti politiceni fãrã simþ ºi cu multe boli,
Liberatea de-a spune ceea ce simþim noi,
ªi de caracterul meu de-a mã binevoi.
Despre toatã, politica cu puncte diavoleºti,
Cu osteneala ºi rãbdarea o sã gãseºti,
Patima inimii care le aºtern pe hârtie,
Cu gândul la tine ºi planul ce mi-l croiesc,
A mã cãsãtorii cu tine sã fie pur românesc,
ªi puþin din acele basme cu tinereþe fãrã bãtrâneþe,
ªi puþin cum te-ai visat de-a fii mireasã de frumuseþe,
Vremea preþioasã trece ca ceasul vechi de pe birou,
ªi valoros ca aurul sufletului a unui mare erou,
Sângele sãlbatic care fierbe în mine pentru tine,
Trupul, sufletul, inima ºi dragostea mea îþi aparþine,
Iubirea ce þi-o port este în buzunarul îngerului meu pãzitor,
Dar fãrã tine, iubito eu mã simt îngrozitor,
Zi de zi am construit cîte o fãrâmã de curcubeu,
Ca bogãþia din cuvintele tale din cele lui Dumnezeu,
Prin hãþiºul de zãbrele moi al pãrului tãu bãlai,
Asearã te zãresc pe cer în timp ce dormeai,
Pãreai realã, atât de realã parcã eram lângã tine,
Chipul tãu era de-un înger cu certitudine,
Îþi atingeam pãrul ºi cerul se umplea de scânteii,
Ne contopim într-o tãcere mutã cu multe bucurii,
O mîngîiere caldã, cautã în tine forþa de-a merge,
La chipul tãu a clipelor senine ce vor decurge...

Mi-au rãmas decât amintirile, momente frumoase
Când am fost împreunã ºi când cercelul îþi dispãruse,
Nu privesc înapoi, las timpul sã decidã pentru noi,
Amintiri, speranþe, gânduri pentru amândoi,
Suntem înconjuraþi de minciuni ºi oameni falºi,
Cel mai important cã eu ºi tu sã rãmânem acelaºi,
Dezamãgirea va lãsa mereu o ranã enormã deschisã,
De un lucru urît ºi indiferent cine-þi este aleasã,
Indiferent cã-i din dragoste de suflet ori pãrinteascã,
O, scumpã femeie, o, scumpã floare boiereascã,
În fiece sarã sã mã visezi cum te visez pe tine,
Tot ce este al meu, sufletesc ºi material îþi aparþine,
Femeie dulce a noastrã iubire-i este o micã poveste,
Pentru mine eºti o carte plinã de multã abilitate,
Despre ce simþi despre mine, o, minunatã femeie,
Dar îþi spun cã, eu la al tãu suflet am cheie,
Nimeni nu se poate apropia de sufletul tãu, femeie
Deoarece, þine minte o sã iasã o mare scânteie,
Adânc în pieptul dragostei mele, femeie dragã,
Când dimineaþa se iveºte-n tine dorul, lungã
Pe clape rãsunau notele-n noaptea viselor,
Sã-þi cânt balada veche a doamnelor...
Ca tine, femeie minunatã-ntre femeii,
Smaraldul ce slipeºte din ochii tai, îmi aduce bucurii,
Cînd nu þi-am spus cã te iubesc – femeie dragã -,
Dacã cineva ar veni ºi ar spune ceva urât de mine, tu neagã,
Gîndul mi-e la tine, frumoasã fumeie ºi-mi e greu,
Cu tainicã uimire alãturi de tine, la bine ºi la greu.

Iubito, mâine mã duc la cimitir la mormântul mamei,
Care voi merge mult, pe diverse strãzi ºi pe alei,
Ai duce niºte florii ºi ai aprinde lumânãri de luminã,
Ai iubitei mele, mamã frumoasã ºi numitã Marina,
Doar când mã gândesc lacrimile-mi curg pe obraz,
Mã ºterg la ochi ºi mã duc la bucãtãrie la aragaz,
Pentru a-mi face un ceai de fructe pentru a-mã calma,
Mirosind atît de frumos ºi elimânând o anumitã aromã,
Deoarece dorul de tine ºi a mamei mã face uneri slab,
Iar, alteori foarte puternic ca un taur sau ca un arab.
Secunda cu secunda trece ca apa din izvorul iubirii,
Pentru a te revedea numãrând pãcãturile ploii.

La sfârºitul acestei scrisori sigilate, îþi spun
Dulce domniþã frumoasã cã, ne vom vedea de ajun,
Îþi promit pe ai tãi ochi albaºtri ca cerul ºi marea,
Abia aºtept a te revedea, pentru aþi putea fi alãturea,
De tine, femeie dulce ca mierea de albina lucrãtoare,
Îþi mãrturisesc, foarte sincer inima-mi bate foarte tare,
Când mã gândesc la tine.

( 2010, 25/26 octombrie )

publicata in 2011-03-18

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
  ~ Theodor Reik
• 'Cel mai mare lucru pe care îl vei învăța
  Este să iubești și să fii iubit la rândul tău.'
  ~ Din 'Unforgettable with Love' Natalie Cole
• 'Dragostea adevărată nu poate fi găsită acolo unde nu există cu adevărat,
  Și nu poate fi ascunsă acolo unde există cu adevărat.'
  ~ Anonymous