Câmpeneascã

poezie de dragoste de Eduard zalle

Floarea mea mândrã și rarã,
Te-am uitat ieri pe afarã
Și te-a nins și te-a bãtut
Vântul iernii. Și-a tãcut.

Floarea mea cea mai curatã,
Spune-mi numele de fatã
Pentru care astãzi eu
M-am ascuns de Dumnezeu

Și-n grãdinã ți-am rãmas.
Hei, mai lasã-mi un rãgaz
Ca, iubindu-te apoi,
Sã-ți deschizi petale noi!

Floarea mea, floare de crin,
Am înnebunit puțin
Și îmi pasã și nu-mi pasã,
Și te-aș lua cu mine-acasã,

Sã te-așez la masa mea,
Floare de „Nu mã uita”!
Tu, ibovnicã sã-mi fii
Când dã soarele-n chindii,

Iar când soarele adoarme,
Floarea mea, nu-mi pune coarne!
De te prind, sã știi cã eu
Mã întorc la Dumnezeu...

de Eduard zalle


publicata in 2013-04-20

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Să iubească acum cei care nu au iubit niciodată; să iubească acum cei care au iubit mereu, dar mai mult.'
    ~ Thomas Parnell
  • 'Dragostea despre care se vorbește poate fi ușor ignorată, dar dragostea demonstrată este irezistibilă.'
    ~ W Stanley Mooneyham
  • 'O persoană pretențioasă în momentele iubirii este o sursă bogată de veselie.'
    ~ Martha Duffy