Strãini

poezie de dragoste de Eduard Zalle

Cobor acum, iubito, în marea mea albastrã,
Pe chipul tãu se urcã o umbrã grea de fum,
Din stradã îmi apare în colþul de fereastrã,
Un cap frumos de fatã ºi nu ºtiu ce sã-i spun.

ªi-n ceruri ca de vatã plutesc în pâlc cocorii
Cãlãtorind degrabã spre continente vechi
ªi suntem amândoi cum nu-s pe zare norii,
Strãini unul de altul, iar ei zboarã perechi.

Dar ochii tãi se-ncurcã-n smolitele vedenii
Ce-mi bântuie oraºul la ceasul adormit
ªi eu sunt un cãlugãr ce-n rugã ºi smerenii
Nu ºi-a gãsit rãgazul sã doarmã liniºtit.

Iar azi mã mai încearcã o stranie dorinþã,
Aceea de-a mã pierde departe de-amândoi
ªi cum de n-am putut sã fim doar o fiinþã,
Rãmânem deci, frumoaso, înstrãinaþi de noi.

de Eduard Zalle


publicata in 2013-04-20

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Dragostea înfrânge timpul. Pentru îndrăgostiți, un moment poate fi o eternitate, iar eternitatea poate fi o bătaie de ceas.'
    ~ Mary Parrish
  • 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
    ~ Peter Ustinov
  • 'Dragostea care durează cel mai mult este dragostea care nu este niciodată răsplătită.'
    ~ Somerset Maugham