Îndoliate trenuri
poezie de dragoste de Eduard Zalle
Îndoliate trenuri vin în garã,
Scrâºnind pe ºine într-un rut,
Iar eu, privindu-le de-afarã,
Sã plec cu ele, chiar am vrut!
Mã mai încearcã azi pãrerea
Cã n-am putut sã evadez,
Pentru cã tu mi-ai luat vederea
Cu fusta-þi scurtã, ecosez...
Mã mai împiedic iar de ºine,
Pe un peron încã-l aºtept,
Acelaºi tren însã, nu vine
ªi-mi intrã scame-n ochiul drept.
Tu mã priveºti ca o statuie
Ruptã cu dalta la necaz
ªi vãd acarul cum se suie
Sã schimbe acul la macaz.
Mã mai încearcã, iarãºi, vina
Cã nu am fost persuasiv,
Iar þie-þi caut azi pricina,
Crezând cã ãsta-i un motiv.
Banale trenuri vin în garã,
Scrâºnind pe ºine rãguºit,
Iar eu, privindu-te pe-afarã,
‘Mi-nchipui cum te-aº fi iubit!
de Eduard Zalle
publicata in
2013-04-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Am fost uimit că oamenii pot muri martiri pentru religia lor - m-am cutremurat la gândul acesta. Nu mă mai cutremur.
Aș putea fi martirizat pentru religia mea. Dragostea este religia mea.
Și aș muri pentru ea. Aș muri pentru tine.'
~ John Keats - 'Dragostea vindecă oamenii, atât pe cei care primesc dragoste, cât și pe cei care o oferă.'
~ Karl A Menninger - 'Unde dragostea domnește, nu există voință de putere; iar unde puterea predomină, acolo dragostea lipsește. Unul este umbra celuilalt.'
~ Carl Jung