Floare de gheaþã
poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu
Am sufletul abur suflat pe o sticlã
De geam, oglindind inima-ți de-odãi
Strângându-se-n șoc, explodând ca o aplicã
Când becul o arde-n scântei calde, moi.
Mã uit fãrã șir; nu-i cârlig sã m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou,
Ce strãpung, curg fluid, mã preling palme, brațe
Și trup mã transfigur, sunt eu-mi ecou.
E cald înãuntru; mã-mbãt somnambulic
De picurii ploii din frigul de-afarã,
Cruciș stând pe coate ivron melancolic,
Visând pe-un pervaz se umbrind înspre searã.
Tresar încordat cã e rece; nu-i foc,
Ce s-a stins așteptând sã-l reînviu pânã moare
Și sticla e-o coajã de-alb praf, doar c-un loc
Din buzele-mi calde, c-o gheațã de floare.
M-agãț cu retina prin lupa pupilã,
Privind absorbit pata finã de pâclã,
C-un zâmbet cleștar, capul drag de copilã
Topindu-se-n suflu... cum viața se-ntâmplã.
20.12.2011
publicata in
2013-10-31
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
~ Elie Wiesel - 'Dragostea este o energie care există de la sine. Este propriul său valoare.'
~ Thornton Wilder - 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
~ Paul Tillich