Contemplare

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

Mi-au adormit, iubita cu pisicuța lângã ea,
Ca îngerii de buni, la fel de moi, de catifea,
Topind o lume zbuciumatã-n calde adieri,
Lãsându-mã pierdut cu gândul, dus la ieri, de azi, de ieri...

E-o liniște molcomã, de-un diafan, neomenesc ferice,
Când sufletul se scurge lin, fuior... fãrã de cicatrice.
Se adunã-n suavul corp, cu chip îmbujorat
Și mâini și vise, averi și daruri, gânduri de pãcat.

Cãlãtoresc alãturi de spiritul ce doarme; m-am uitat,
Nici nu mai sunt, un altu-s contopit , teleportat
Într-un contemplu, ce n-aș vrea sfârșit... Sfârșesc
În somn, cu capul pus pe palme, toropit de-ncânt... Iubesc!
24.12.2011


publicata in 2013-11-01

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Pentru a menține căsătoria plină,
    Cu dragoste în cupa iubirii,
    Ori de câte ori greșești, recunoaște-o;
    Ori de câte ori ai dreptate, taci.'
    ~ Ogden Nash
  • 'A iubi și a fi iubit înseamnă să simți soarele de ambele părți.'
    ~ David Viscott
  • 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
    ~ Theodor Reik