Pierdut

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

Sunt pe alee! Ieși din casã!
Mã vede-o lume, cum mã plimb!
Ori tu nu știi, ori nu îți pasã,
Cã nu mãnânc și... nu mã schimb.

De douã zile am vedenii...
În minte, nu-mi mai este loc.
Îmi zboarã gândul la... tâmpenii;
Sã nu mai fiu, sau sã-mi dau foc.

De când ai spus cã nu mai vii,
Alerg pe strãzi... nu oarecare;
Ci doar pe cele ce le știi...
Cãci des ieșeai, fãcând plimbare.

Vecinii se uitau la mine...
Cã nu îi vãd, mã prefãceam;
Mã pãlmuiam peste picioare,
Sã-i derutez... cã lor vorbeam!

Treceam în sus și iar în jos,
Cu mintea-n nori și ochii ficși
Și era cald și timp frumos...
Tot mã-ntrebam, de mai exiști?

Și câinii toți, în curți fac zgomot
Și iuțesc pasul... cum n-aș fi;
Aud în treacãt ca un hohot...
Aruncã pietre, mici copii!!!

Și-n loc s-apari, cum prevãzusem
Când poarta... iatã, se deschide,
Bunica ta, ce-o mai vãzusem,
Îmi dã în cap...cu o tingire...

Și de rușine, nu mã doare,
Zâmbesc prostește, cãtre ea;
”- Îți mulțumesc mult, mamã mare;
De unde-o ai...cã nu e grea?!”
25.05.2010


publicata in 2011-08-03

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
    ~ Elie Wiesel
  • 'Dragostea este o încercare de a transforma o parte dintr-o lume de vis în realitate.'
    ~ Theodor Reik
  • 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
    ~ Ursula K Le Guin