Monolog de fidelitate

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

Ce-ai vrea sã-ți spun mereu, la nesfârșit, sã-ți placã,
Sã stai cu gând pierdut în coate pe birou,
Sã nu mai vezi nimic, sã n-auzi... Eu ecou
Sã-ți fiu de chip, de gesturi, prietenul de joacã?

Ce nuanțã de culoare sã-ți dau la chip, la pãr,
S-o atingi pe obraz cu palma, visând gânditoare?
Ce nuanțe sã-mi fac sufletul; ți-ar place, care-s oare,
Sã-ți colorez gând, vise, cum florile de mãr?

Care-i parfumul clasic, monden sau futurist,
Ce-ai vrea sã-ți fac, din carnea ce-mi tremur în amor,
Sã-mprãștii-n cercul Lunii la poli, ecuator,
Sã revii, sã-mi ceri izuri din șipul de ametist?

Ce fluturi sã-ți trimit, sã-ți zboare-n pântec, stern,
Sã-i simți o frãmântare când mi-ntâlnești privire
Și sã nu-și piardã aripi, de vrut, în risipire...
Sã m-ai o crizalidã și-n solzi de drag sã-ți cern?

De unde sã m-adãp, sã-ți dau picuri de apã,
Sã te-mbãt seve-n sânge, sã mã curgi fine lacrimi,
Sã-ți limpezesc din simțuri, torent sã fii de patimi,
Sã-ți umpli piept de-o mare, iubire stând sã-nceapã.

Sunt tot o micã parte, din mine, ce-ți fac daruri
Colet cu funde roșii și c-un rãvaș de apel...
Ce-mi închin tot întregul cu idilicu-mi rebel,
Cã nu știu alt suav, sublim, de-atâtea haruri!

Nici nu te-am întrebat, când inim-am strãpuns
Fãrã sã-mi aparținã și ți-am lãsat-o frântã,
S-o porți ca pe-un implant, cum frunza-n pom ce cântã...
Ce-o pierzi, însã, când anii-nspre iernuri reci au scurs.

Așa cã mã pun gajul, sã-ți rãmân vieți promise
Și de mã porți trup-suflet, sã-ți fiu pe scrin seiful;
Sã poți sã-ți pui alãturi inima, în scris, cu cifrul...
Gând-simțuri sã deschidem, când ne vrem trupuri-vise.
19.01.2012


publicata in 2013-11-23

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'O persoană pretențioasă în momentele iubirii este o sursă bogată de veselie.'
    ~ Martha Duffy
  • 'Alți bărbați au spus că au văzut îngeri,
    Dar eu te-am văzut pe tine
    Și ești suficient.'
    ~ G. Moore
  • 'Când iubești pe cineva, toate dorințele tale adunate încep să iasă la iveală.'
    ~ Elizabeth Bowen