Ce mi-ai fãcut?
Nu pot acuma sã gãsesc
În ce moment din astã vreme
Am început sã mã gîndesc
La tine fir cãzut din soare
Dar sînt tãcut…

Tacutã e ºi blînda stîncã…
Care ascultã vremi de-a lungul
Care-i tare ºi prea rece
Prin care nu mai trece plugul
Sã rãscoleascã ce mai are
În ea viu încã…

Eu sînt doar deal…
Fãcut din prea moalea þãrînã
Prin care tu mai mergi alene,
Ea de picioare þi se-aninã
ªi-aº vrea sã-þi fiu pãmînt ºi iarbã
Dar nu sunt ideal…

Nici lumea nu-i…
Ea este doar o-nchipuire
A creatorului divin
În care te-a zidit pe tine.
Eu pãcãtos fãcut din luturi
Sã-i spun cui?...

ªi ceru-i surd…
N-ar trebui sã mã asculte
Cînd spun de frumuseþea ta
ªi-n care vorbe nu am multe
Da-n care gînduri prea de toate
Aº vrea sa zburd…

Îs fericit…
Mai am un pic ºi într-o clipã
Am sã m-aprind ºi o sã ardã
Ce-a mai rãmas în mine încã.
Tu m-ai aprins,þi-o spun s-o ºtii
Dar nu m-ai omorît…

Încã trãiesc…
Gustînd din tine-n fiecare zi
Mã-ntreb de fiecare datã
Mai dulce ce ar putea fi
Ca sã te-nlocuesc pe tine
Eu nu gãsesc…

Cum vîntul…
Nu-ºi gãseºte locul niciodatã
Zdrobindu-se nebun o viaþã
De stîncile din lumea toatã
Dar ºi mai zbuciumat ca el
E gîndul…

El fuge…
Se duce-ntruna doar la tine
Se pierde moare-apoi învie
ªi se întoarce iar la mine
Ca sã-mi arate ce comoarã
Prin mine curge…

Curgi tu…
Tu curgi mereu în a mea vale
Spãlîndu-mi malurile negre
Nimic nu iþi mai stã în cale
ªi n-am de gînd sã te opresc
Spun nu…

Cum a spus nu,
ªi vîntul pãsãrii ce vrea sã zboare
În altã parte decît zboarã el
Dar ce-i atent ºi nu vrea s-o omoare
Cînd zboarã orb pe drumu-i drept
Eu nu…

Eu voi zbura…
De-o fi sã pot numai cu tine-n rînd
ªi încãlzindu-þi umerii prea fini
ªi sã adulmec din mirosu-þi sfînt
Care sã mã arunce dintre nori
Sã cad…

Ca frunza…
Prea usoarã,galbenã,uscatã,
ªi nu m-aº zbate mult în al meu zbor
ºi n-aº dori ca sã mai cad vreodatã
Gîndindu-mã cã zbor la tine-n braþe
Ca o abuzã...

Nu vreau…
Nu vreau sã fiu tiranul tãu orbit
Ce am sã numãr stelele pe cer
ªi-am sã mã-nnec în sufletu-mi albit
De tine.sau sã tac?ºi-ncet
Sã beau…

Din tine…
Prea sfînta mea mare cu apã
Din care inima-mi pustie
În toatã ziua se adapã
ªi nu se saturã nicicum
ªi þine…

Cum cerul…
κi þine norii doar în braþe
ªi nu dã voie nimãnui
Sã-i fure tot din a sa viaþã
ªi tot ce are el mai scump
Misterul…

Viu de tot…
Pe care l-ai lãsat în mine
ªi care fuge-n urma ta
Cu el ducîndu-mã la tine
Prea miezul meu de univers
ªi scot…

Tot lanþul,
De trãiri ce-mi stau în cap
ªi prea plãcut e gîndul dulce
De care nu aº vrea sã scap
Care-i purtat numai de tine.
Eºti ºanþul…

Cel în care eu…
Aº vrea sã-ngheþ,sã mor de frig
ªi de a mea plãcere multã
Cu lacrimi din suflet sã strig
Cãci tu eºti lumea pentru mine
Sunt ca un zeu…

Ce vrea…
Ca tot intregul vietii mele
Care va trece pe pamint
Eu sa te pot sui la stele
Ce sunt mai stinse decit tine si…
Sa fii a mea

Sã fii…
Cum este pomul tare plin cu frunze
ªi care stau lipiþi
Cum eu aº vrea de-atale buze
ªi tot lipit de tine aº muri
Sã ºtii…

Cum ºtie…
Soarele cã numai ziua e a lui
ªi eu ºtiu cã-n întreaga lume
O alt-aºa ca tine nu-i
Cum n-ui nici margine de univers
ªi-nvie…

Sufletu-mi…
Cum florile învie cînd al lor soare
Prea uºurel pe frunte le mîngîe
ªi le cunoaºte oriºice miºcare
Pe care-o fac la orice vînt
În lumi…

Mã-nchin…
În faþa ta ca robul credincios
Ce crede în regina lui sublimã
De chipul cãre-i ochii i s-au ros
ªi te-aº cuprinde lîngã mine
Lîngã sîn…

Cum pasãrea…
κi cautã de puii ei micuþi
Ce se ascund în a ei pene
Prea mici,plãpînzi ºi prea drãguþi
Tot aº privi la tine dacã
Ai fi a mea…

Mereu…
Cum pentru veci ºi stelele lucii
Ar vrea cu suflet ca sã fie
Pentru cã sunt lumini pustii.
Tu eºti lumina mea-n vecie
Dar eu…

Pamînt…
Care-i în veci prea negru ar visa
Mãcar pe-o clipã în tãcere
Sã guste din splendoarea ta
ªi sã disparã în neºtire
Gîndind…

Doar una…
Cum una vede cerul mare
Care se uitã-ntruna-n jos
Cum eu în sus la tine soare
ªi ochii nu mã dor deloc
Chiar dacã tunã…

Nici teama nu-i…
De cerul îngrozit ce scapã
Prea albele lui mîni pustii
Care se oglindesc în apã.
Mereu te-aº astepta sã vii
Sã ºtii..

Mereu…
Din astã-ntreagã lume albã
În care totuºi te-am gãsit
N-am sã las soarta sã aleagã
De da sau nu a mea sã fii
Dar eu…

Te-oi cãuta…
În veci pe tine una care
Din prea dulcia ta fãpturã
ªi din adînca ta suflare
Cutremuratu-mi-ai fiinþa
A mea…

ªi tot sã fiu…
Eliberat de-a ta privire
Care mã sfarmã-n bucãþele
ªi-mi lumineaz-a mea gîndire.
Doar pentru tine-aº înneca vulcanul.
De- aº ºti…


publicata in 2011-08-04

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Niciun bărbat nu este cu adevărat căsătorit
  până când nu înțelege
  fiecare cuvânt pe care soția lui nu îl spune.'
  ~ Necunoscut
• 'Dragostea este ca războiul,
  Ușor de început, dar greu de încheiat.'
  ~ Anonymous
• 'Un simplu Te iubesc înseamnă mai mult decât bani ...'
  ~ Frank Sinatra