Singur
poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu
Mi-e dor nespus de mine... fizic!
Cãlãtorind pe alei de parc...
Cât de ușor eram... un arc,
Cu trup de panã, suflet liric.
Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor 'n ascunsã stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!
Ș-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar sã-ți dau... cã poți sã mori;
Așa mi-ai spus, o rugãminte!
Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zãgan.
Eram un fulg și doar plonjam;
Doar vis... vroiam, real sã șterg!
Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu-salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine sã strice
Extazul; ce mi-a fost alean?
Un râs nebun stãtea sã iasã
Din piept, din brațe, din obraji.
Zburam... Te vãd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasã...
Când chipul încã îți visam,
Zãresc printre arbuști, un cuplu...
Nu mã mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!
30.05.2010
Vh89
publicata in
2011-08-06
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Viața fără dragoste este ca un copac
Fără floare și fructe.'
~ Kahlil Gibran - 'Dragostea este ca războiul,
Ușor de început, dar greu de încheiat.'
~ Anonymous - 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
~ Percy Bysshe Shelly