Singur

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

Mi-e dor nespus de mine... fizic!
Cãlãtorind pe alei de parc...
Cât de ușor eram... un arc,
Cu trup de panã, suflet liric.

Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor 'n ascunsã stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!

Ș-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar sã-ți dau... cã poți sã mori;
Așa mi-ai spus, o rugãminte!

Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zãgan.
Eram un fulg și doar plonjam;
Doar vis... vroiam, real sã șterg!

Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu-salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine sã strice
Extazul; ce mi-a fost alean?

Un râs nebun stãtea sã iasã
Din piept, din brațe, din obraji.
Zburam... Te vãd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasã...

Când chipul încã îți visam,
Zãresc printre arbuști, un cuplu...
Nu mã mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!
30.05.2010
Vh89


publicata in 2011-08-06

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Viața fără dragoste este ca un copac
    Fără floare și fructe.'
    ~ Kahlil Gibran
  • 'Dragostea este ca războiul,
    Ușor de început, dar greu de încheiat.'
    ~ Anonymous
  • 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
    ~ Percy Bysshe Shelly