Copile, elibereazã pãsãrile!
poezie de dragoste de Christina D
Copile, elibereazã pãsãrile!
de Christina D
Noi, oamenii, suntem niște ființe visãtoare.
Avem deasupra noastrã cerul pe care l-am numit speranțã,
avem pãsãri cãrora le-am dat rugile noastre sã le-nalțe Cuiva -
Creatorului.
Stelele însele lumineazã cãrãri neștiute ale cãutãrii de sine,
pentru ca noaptea oricine sã viseze...
- Care sunt visele tale, copile?
Elibereazã pãsãrile...
Nici cerul, nici eu, nimeni și nimic nu te oprește sã visezi.
Te gândești ce-ar fi viața fãrã vise?
Închipuiește-ți ce-ar fi lumea fãrã soare!
Aceleași vise le-a avut bunicul, bunica, mama, tata, și chiar Eu -
Creatorul.
De data aceasta e rândul tãu sã-ncerci sã eliberezi pãsãrile albe ale sufletului pe cerul senin al lumii.
Lasã-le sã zboare!
27 Martie 2008
publicata in
2014-01-03
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
~ Alexandrea către Nicholas III - 'Dragostea înfrânge timpul. Pentru îndrăgostiți, un moment poate fi o eternitate, iar eternitatea poate fi o bătaie de ceas.'
~ Mary Parrish - 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
~ Ursula K Le Guin