Banca

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

O dârã verde iese din albã neaua-n crustã
Pe aleea de castani, ce-o știu pe dinafarã
De când îmi petreceam vacanțele de varã...
E banca îngropatã în gându-mi fãrã vârstã.

M-aștern în loc de omãt cu visul din retinã,
Cu ochi deschiși vãd iarna; osos stingher de câine
În pas sãltat trecând, fãrã de ieri, de mâine...
Și angelic chip din clasa liceului, o virginã.

Oh cât am așteptat-o sã vinã sã se-așeze,
Sã îmi pierd mâna-n pãr, cu ochi plimbând pe buze
Ce nu-ndrãzneam sã cer, speriat sã nu refuze
De-o atingeam în mutele-mi, dorințele prea treze.

Am stat și sã rãzbun trecuta neîmplinire
Într-un sãrut prelung, cu alta-n seva cãrnii,
În scârțâit de dinți pân’ la-nroșitul țãrnii
De buze sparte-n spasmul de-a inimii oprire...

Cât sufeream când banca o regãseam cu alții,
Ce-i profanau și lemn și semne scrijelite;
Cum n-ar fi fost pe lume atâte alte iubite
Și singuru’ aș fi fost ce-nalța rugi cu psalții.

Aș vrea sã stea mereu ascunsã, neatinsã,
S-o port în mintea-mi vie, cum știu și-am cunoscut-o;
Numai a mea sã fie, mireasa ce-am cerut-o...
Sã-i stau pe brațe verzi, de lacrimi toatã ninsã.
29.02.2012


publicata in 2014-01-03

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
    ~ Theodor Reik
  • 'Viața fără dragoste este ca un copac
    Fără floare și fructe.'
    ~ Kahlil Gibran
  • 'Dragostea înfrânge timpul. Pentru îndrăgostiți, un moment poate fi o eternitate, iar eternitatea poate fi o bătaie de ceas.'
    ~ Mary Parrish