Cântecul anotimpurilor vieþii

S-a stins demult ecoul suavei primãveri
ªi freamãtul sãlbatic al vieþii-arzânde veri

Venit-a toamna...copacii plâng frunzele pe drum
Cãlcãm absent pe ele ºi nu ºtim cã acum

Zdrobim propriile vise cu maldãrul noian
Vise ce mor încet cu fiecare an...

Ne-aºteaptã-ntinsul alb ºi fãrã de sfârºit...
ªi fãrã de dorinþi...un vid nemãrginit...

Am vrea sã ne oprim pe toboganul vieþii
Sã întârziem cãderea...ºi zorii dimineþii
sã fie veri fierbinþi în braþele-mi flãmânde...

Dar...nu ne aparþinem...biete iubiri plãpânde...



publicata in 2014-10-30

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Dragostea poate fi înțeleasă doar din interior, așa cum o limbă poate fi înțeleasă doar de cineva care o vorbește, așa cum o lume poate fi înțeleasă doar de cineva care trăiește în ea.'
  ~ Robert C Solomon
• 'A iubi și a fi iubit înseamnă să simți soarele de ambele părți.'
  ~ David Viscott
• 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
  ~ Paul Tillich