Cântecul iluziilor deºarte
poezie de dragoste de Julia Maria Cristea
Cântecul iluziilor deºarte
O, de-aº putea iubite din ceruri sã culeg,
Luceafãrul de searã, pe fruntea-þi sã anin,
Sã-þi împletesc coroanã din zorii ce-i aleg,
Sã-þi lumineze viaþa, sã ai numai senin.
Aº vrea calea lactee sã þi-o aºtern pe umãr,
O mantie strãlucitã, hlamidã înstelatã,
ªi sã-þi presar în cale steluþe fãrã numãr,
Ca drumul sã nu-þi fie întunecat vreodatã.
Pe jos, covor de dalii, de roze, de bujori,
Tot flori însângerate, ca inima-mi pustie,
ªi sã-þi aduc prinosul, pe lângã zeci de flori,
În faþa-þi mã prostern, ofrandã caldã, vie...
Iubirea mea, icoanã, altar de zeu pãgân,
Revarsã-te în mine, ºi fã-mã fericitã.
Ca sã trãiesc iluzia, sã sper c-am sã rãmân.
Mereu trãind un vis. Mereu sã fiu iubitã.
publicata in
2014-11-06
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
~ Paul Tillich - 'Este imposibil să te căiești pentru dragoste. Păcatul dragostei nu există.'
~ Muriel Spark - 'Pentru a menține căsătoria plină,
Cu dragoste în cupa iubirii,
Ori de câte ori greșești, recunoaște-o;
Ori de câte ori ai dreptate, taci.'
~ Ogden Nash