Speranþe troienite
poezie de dragoste de Daniel Luca
Eu nu mai sunt pãdurea ta
În care adormeai cu dor!
Cad frunzele, iubito, nu uita,
Cã toamna se desprind ºi mor!
Am fost o adiere pentru tine,
Dar tu nu ai simþit iubirea mea...
Am rãscolit prin bucurii puþine
O razã de luminã ce-ncãlzea!
Prin noi bat vânturi fãrã nume
ªi-n suflete se-ascunde-o teamã.
Ca un strãin la capãtul de lume,
Îþi mai trimit acum o telegramã!
De-ai fi gãsit o linie feratã,
Aº fi venit cu-n tren pânã la tine!
Poveºtile încep cu-a fost odatã
ªi astãzi nu aºteaptã-un mâine!
Se-aºtern zãpezi peste-nserare,
Prin crengi luminile se frâng,
Eu caut flori nemuritoare,
În asfinþitul zilelor ce plâng!
Îngheaþã valurile rãtãcite
Pontoanele atâtor mãri de vis...
Speranþele mi-s troienite,
Chiar nu mai ºtiu de ce þi-am scris!
Aº vrea sã-þi spun la revedere
De pe un vechi debarcader,
Dar astãzi nu mai am putere
ªi-þi las ecoul meu stingher!
Daniel Luca 05/01/2015
publicata in
2015-01-06
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
~ Theodor Reik - 'Dragostea este ca războiul,
Ușor de început, dar greu de încheiat.'
~ Anonymous - 'Viața fără dragoste este ca un copac
Fără floare și fructe.'
~ Kahlil Gibran