frunzele smulse de
vânt
se zbat în zbor
fugãrite de moarte
soarele fãrã vlagã
se chinuie sã rãmânã
pe cer
obosit ºi trist
gânduri negre
se târâie pe strãzi
e galben ruginiu cenuºiu
veºmântul toamnei
doar noi doi
ne-am înveºmântat
în speranþe
ºi umblãm nepãsãtori
prin cimitirul lumii
doborâte de toamnã.

publicata in 2011-09-02

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'A trăi este ca și cum ai iubi -
  toată rațiunea se împotrivește,
  și toate instinctele sănătoase sunt pentru asta.'
  ~ Samuel Butler, Life and Love
• 'Am fost uimit că oamenii pot muri martiri pentru religia lor - m-am cutremurat la gândul acesta. Nu mă mai cutremur.
  Aș putea fi martirizat pentru religia mea. Dragostea este religia mea.
  Și aș muri pentru ea. Aș muri pentru tine.'
  ~ John Keats
• 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
  ~ Paul Tillich