La fântânã, la izvor

poezie de dragoste de Dumitru Constantin

La fântânã, la izvor se-ntâlneºt dor cu dor
ªi mã întâlnesc ºi eu cu draga mea,
Când vine apã sã ia, de la fântânã, din izvor.
Setea sã ne-o potolim, dorul sã îl ostoim
ªi cu drag sã ne iubim.

Ea vine cu cobiliþa ºi ia apã cu cofiþa.
Cofiþa cea de brad, apa o pãstreazã rece,
Cât stãm aici la soare
ªi mai furãm…. câte-o sãrutare.

Dar e timpul de plecare,
ªi înainte de despãrþire, stabilim o nouã întâlnire,
La fântâna cu izvor, ca sã bem iar apã rece
ªi sã liniºtim al nostru dor.
18 mai 1962



publicata in 2011-09-04

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'A iubi și a fi iubit înseamnă să simți soarele de ambele părți.'
    ~ David Viscott
  • 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
    ~ Percy Bysshe Shelly
  • 'Ce este în spatele nostru și ce este în fața noastră sunt lucruri mici în comparație cu ce este în noi.'
    ~ Ralph Waldo Emerson