La fântânã, la izvor
poezie de dragoste de Dumitru Constantin
La fântânã, la izvor se-ntâlneºt dor cu dor
ªi mã întâlnesc ºi eu cu draga mea,
Când vine apã sã ia, de la fântânã, din izvor.
Setea sã ne-o potolim, dorul sã îl ostoim
ªi cu drag sã ne iubim.
Ea vine cu cobiliþa ºi ia apã cu cofiþa.
Cofiþa cea de brad, apa o pãstreazã rece,
Cât stãm aici la soare
ªi mai furãm…. câte-o sãrutare.
Dar e timpul de plecare,
ªi înainte de despãrþire, stabilim o nouã întâlnire,
La fântâna cu izvor, ca sã bem iar apã rece
ªi sã liniºtim al nostru dor.
18 mai 1962
publicata in
2011-09-04
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'A iubi și a fi iubit înseamnă să simți soarele de ambele părți.'
~ David Viscott - 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
~ Percy Bysshe Shelly - 'Ce este în spatele nostru și ce este în fața noastră sunt lucruri mici în comparație cu ce este în noi.'
~ Ralph Waldo Emerson