singurãtatea travestitã în iubire

poezie de dragoste de teodor dume

se mutã dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângãvesc ceva dar
nu spun nimic
renunþ la tot ºi-mi fac socotelile
nu datorez nimãnui nimic
poate lui Dumnezeu datorez o întrebare
ºi atât
de aia nu sunt trist deºi
mi-aº fi dorit sã ºtiu
cât de mult am fost iubit
am renunþat sã mai ºtiu de mine
de fapt nici nu ºtiu cât mai sunt de uman
am corpul fleºcãit de întrebãri
ºi nu contest nimic

e ºase dimieaþa ºi restul din mine
încearcã un zâmbet

poate mint sau poate nu am curajul
sã mã reîntorc înspre ceea ce am fost

pe noptierã lângã veioza aprinsã
am o fotografie un bileþel ºi
o întrebare

nimic mai mult

distanþã de-o lacrimã sunt doar eu ºi Ea

uneori mã întreb dacã e bine sã aleg
nici nu ºtiu dacã m-ar ajuta la ceva
ºtiu însã cã la marginea timpului meu sunt doi gemeni


publicata in 2017-02-18

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Dragostea nu este slăbiciune. Este puternică. Doar sacramentul căsătoriei o poate conține.'
    ~ Boris Pasternak
  • 'Să iubească acum cei care nu au iubit niciodată; să iubească acum cei care au iubit mereu, dar mai mult.'
    ~ Thomas Parnell
  • 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
    ~ Percy Bysshe Shelly