Mi-aº fi dorit sã mã iubeºti mai mult,
dar cine poate oare sã mai ºtie,
mãsura lacrimei ce se zbãtea demult,
pe coala sidefatã de hârtie?

ªi poate nu ne-ar fi pãsat deloc,
dacã prin iarbã nu creºtea uitarea,
dar câmpurile toate luau foc,
când macii îºi schimbau culoarea.

Tu ai plecat departe-n univers,
cu-același tren, ce nu oprea niciunde
ºi Calea sa Lactee avea un singur sens.
Ce bine ar fi fost sã te gãsesc, dar, unde?

ªi ninge în continuu pe pãmânt,
de parcã fulgii vin tãcuți din alte ere,
mi-e dor de tine ºi parcã te ascult,
ca lacrima de gheațã, în tãcere.

Jaqueline Cocuța Obogeanu

13.12.2017
Craiova

publicata in 2019-01-09

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Alți bărbați au spus că au văzut îngeri,
  Dar eu te-am văzut pe tine
  Și ești suficient.'
  ~ G. Moore
• 'Niciun bărbat nu este cu adevărat căsătorit
  până când nu înțelege
  fiecare cuvânt pe care soția lui nu îl spune.'
  ~ Necunoscut
• 'Dragostea nu este slăbiciune. Este puternică. Doar sacramentul căsătoriei o poate conține.'
  ~ Boris Pasternak