Pe Via sumbrã-ntunecatã
Din vechi Imperi’ cu iz Roman,
Plecatã neaoș din țãran,
Era de cart frumoasã fatã.

Fugise de noroi și vise,
Crezuse-n vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.

Și nimeni nu știa de dânsa
Cãci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un pãcat
Sã-și recâștige recompensa.

Se lumina din când în când
La far de noapte, fãrã seamã;
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp sã treacã, acasã-i mamã.

Și dor de casã și bunici
O frãmânta fãrã alean,
Jura mereu dar tot în van,
Sã nu mai fie pe aici.

Dar nu putea nimic s-adune,
Și mulți avea de-ntreținut
La șaișpe împliniți niciunde,
Și orice preț ar fi cerut.

Și ochii-n lacrimi larg deschiși
Gãsise carabinierul,
Ș-un pic de bani, dar neatinși
În pumnul rece, strâns ca fierul.

Și acasã nimeni nu știa,
Nici pruncul lãsat singur,
Nici bunii sãi, țãrani sadea
De neam jumate ungur.

Și altã ...suplã reveni
Pe strada-ntunecatã...
Credea la fel în bogãții
Ca prea frumoasa fatã.
21.03.2010


publicata in 2011-04-07

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
  ~ Percy Bysshe Shelly
• 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
  ~ Elie Wiesel
• 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
  ~ Alexandrea către Nicholas III