arc
sã ne arcuim dincolo de
arcul cerului
încordat peste lume
sã ne întindem peste întinderi
nesfârºite
cam sfârºite
sã servim o masã pe zi
ºi douã scaune pe noapte
noaptea se sfârºeºte în zi
iar ziua se moare în noapte
e ziua biruitoare
peste noaptea biruitã cu
biciul de soare lovitã
în oglinda inimii
ne te vãd bine
nu te vãd rãu
mai ºterge ºi tu praful
mai ºterge-mã ºi pe mine
ca pe un parbriz
sã vezi mai bine drumul
drumul spre mine
drumul spre mâine
drum
potecã
uliþã sau cãrare
de vise de gânduri de soare
dacã-þi stau în drum
te vei opri inevitabil
la mine în mine cu mine
dacã stau în drum
o sã dai inevitabil peste mine
mereu în aceeaºi intersecþie
în acelaºi început ºi de drum sfâºit.
publicata in 2011-12-06
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …