tu erai frumoasã foarte,
numai doruri, numai ºoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
ºi mi te zaream departe
ca o necititã carte,
ca amfora fãrã toarte
ºi ca-ntregul fãrã parte.
cine-a zis cã ne desparte?
ºi cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zãbrelele nãluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.
20 aprilie 2011
publicata in 2011-04-23
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …