Izbita din nou in patul durerii,
Desi constienta c-am pierdut intreaga vlaga
In tot delirul meu,
Incep sa ma vad pe dinauntru
Pluteste-ntr-un lac negru
O inima ce pare atat de bolnava...
Atat de bolnava!
Ingrozita de ceea ce vad,
Nu ma pot apropia
Nu-i pot curata ranile
Sunt atat de multe!
Un ultim cutit sta infipt in pieptul ei fragil
Stie ca nu mai poate
Imi spune soptind abea,
Ca nu mai suporta operatii
C-a fost resuscitata de multe ori
I-asa de ciuruita!
Si totusi e blanda..
Ii sterg incet sangele-nchegat
Si-o sigilez intr-un cufar de fier
Sperand ca va fi protejata.
publicata in 2012-02-06
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …