File dese și uzate rãmân gravate-n urma mea
Pe fiecare o poveste, dar prea puține cu a ta.
Am scris și vorbe, pictat imagini, te-am cãutat...
Și ca un orb, fãrã speranța, privit-am lung în lat.
Erai ascunsã ca o umbrã sub scânteia lunii pline,
Eu aveam ochii albi și matuiti, ațintiți cãtre cerine.
Nu te-am vãzut...
Multe au fost , prea multe, ce vrut-au locul sã îți ia
A fost în van, cãci tot de-atâtea ori privirea îmi pãlea.
Și m-am mutat din așternut în așternut... în cãutare
Doar ca sã vãd ce am pierdut, tu nu mi-ai fost în zare.
Și lor le-am scris în disperare, nãdãjduind ca tu sã fi
Dar n-ai rãspuns și am fugit ,cãci tu n-aveai sã vi.
Rãmas-am iarãși singur...
Ca un miraj mi te-ai descris , în vara noului deceniu
Nici n-am știut de ești un vis jucat într-un prosceniu
Sau poate eu imaginam povești din anticele scrieri
Unde cea aleasã trãia sub inocențã iubiri de alminteri.
Ingenunchiam cu totul , umil, în fața frumuseții tale
Dar am tãcut ,și speriat, am continuat sã merg agale.
Nu am crezut...
Am încercat sã neg cã tu exiști, cã ești mai mult decât iluzie
Am încercat sã cred cã nu mã miști, dar totul duce în zãluzie.
În nebunie am mers din casã-n casã, am cãutat sã locuiesc
N-am reușit dar nu-mi mai pãsa, cãci știu acum unde gãsesc.
Și file noi cu tine încep acum sã scriu,tablouri îți pictez
Tu te-ai ascuns sub pleoapa mea bãtrânã, acum nu delirez.
Te-am gãsit...
În ochii tãi cãprui mã pierd, privește-mã mai mult
Sã uit de rãul lumii, de negura patatã, într-un tumult.
Lasã-ți pãrul val sã curgã peste mine, sã te așezi aproape
Vreau sã-ți simt suflarea , și inima în piept cum bate.
Plimbã-ți mânuțã dalbã peste pieptul meu rugos
Urcã-mi simțurile toate , du-mã pânã sus la logos.
Lasã-mi-te libera în mâinile barbare, în sânul tãu sã stau
Și cunoștințã acolo sã o pierd , eu mi-am gãsit ce alții cãutau.
Nu am sã plec, promit sã fiu o viațã a ta pereche,
Precum și vulturul pleșuv, rãmân sã-ți stau de veghe.
Lasã-ți fricile sã piarã, gânduri negre sã-ți disparã,
Cântece de adormit copii am sã-ți spun în toi de searã.
Lasã-mã sã-ți fiu al tãu, lasã-mã sã simt ce simți,
De acum pana la sfârșit ,spune-mi cã ai sã consimți!
Anii tãi de tinerețe arde-i toți cu mine-n gând,
Anii tãi de mai târziu mai intens eu mã afund,
Iar târziu la bãtrânețe, când rãmânem doar noi doi
Sã privim în orizont, strâns de mânã, scriși în foi
Amintim tot ce-am trãit, o poveste din povești
Și copiii noștrii mari afl-acum ce-i sã iubești...
Nu am sã îți dau drumul, nici gând nu mai încape
Și poți fugi de mine, ca soarele de noapte,
Dar tot în spate eu voi fi , o viațã îți voi stã
Te voi iubi cum nimeni altul n-ar putea
Voi fi alãturi, și tu-mi vei fi
Noi doi acum într-unul...
publicata in 2012-02-18
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …