o primãvarã sfioasã
dã fuga în mine ºi-n casã
eu mã arunc pe fereastrã
sã fiu mai aproape de ea
în mijlocul pãdurii
la cântecul gurii
ºã-i culeg izvorul ºi vântul
sã-i mângâi pãmântul
florile îmi cresc din trup
nu-ndrãznesc ºã le rup
le arunc le arunc
gânduri copleºite de soare
fugind de la mine izvoare
izvorânde râzânde plângânde
tu mã aºtepþi pe un mal
eu te aºtept pe o ºoaptã
malul în ºoaptã se pierde
eu vãd totul în verde.
publicata in 2012-03-27
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …