poezie de dragoste de Eduard Muntean pentru Gabriela
De ce?
Îmi amintesc prima clipã când te-am vãzut, am rãmas nemișcat, Ochii mei îți urmãreau toate mișcãrile...de ce? Au fost momente când ne-ntâlneam cu privirea, Și mã-ntorceam imediat...de ce?
Îmi amintesc, eram distrat. Îmi amintesc când ai plecat, Îmi amintesc, te-am sãrutat. Am stat, am stat, și-am cugetat...
De ce suntem creați așa? oare este vreo soluție ca sã scap de suferințe? De ce?... atunci cînd mã trezesc, numai la tine mã gindesc? Am încercat sã fac cumva ca sã te șterg din mintea mea. Am crezut cã sunt mai tare, nu pot sã cred... sunt moale.
Stau în tren și mã gîndesc... De ce? chiar dacã acum e virtual Deseori în calendar privesc, Mã-ntreb oare va fi cândva real?
Cu tine vreau sã-mpart tot ce-i mai bun pe lumea asta. Iartã-mã, știu...am greșit, se-ntîmplã, a fost o situație proastã Nu te grãbi! mai stai și chibzuiește...
Dar sã nu uiți niciodatã, cã eu sunt cel ce te iubește...
De ce nu vrei sã mã-nțelegi?
publicata in 2012-04-02
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …